O fi bine, o fi rau, conducerea Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacau si un reprezentant al Consiliului Judetean au decis ei asa sa cupleze doua evenimente diferite, care vor avea loc in aceeasi zi, pe 13 decembrie 2010, la Sala „Ateneu”. Astfel, posesorii unui bilet de 80 de lei la concertul „Craciun vienez”, programat pentru ora 19.00, si numai ei, au o „oferta de Sarbatori”, sa vizioneze, gratuit, in aceeasi zi, in acelasi loc, de la ora 17.00, filmul regizorului Nikita Mihalkov, „Piesa neterminata pentru pianina mecanica”, dupa A. Cehov, difuzat in cadrul Saptaminii filmului rusesc (10 – 17 decembrie 2010) din Bacau.
Astfel, organizatorii isi asigura public la film si scapa si de situatia neplacuta de a vina prin sala, la concertul de dupa, intrusi fara bilet.
Bine, dar cei care vor sa vada filmul dar nu au avut bani sau nu au vrut sa cumpere bilet de 80 de lei la un Craciun vienez made in Rusia ce vina au? Ce se va intimpla daca spectatorii concertului nu vor veni la film, pentru ca nu vor afla la timp, pentru ca l-au vazut deja de „n” ori sau pentru ca nu-i intereseaza?
No, bafta!
am fost aseara sa revad „gratuit” filmul lui Nikita Mihalkov, la intrare mi/au cerut biletul,
– Pai filmul e gratuit, le/am spus, mi/au zis:
– Da dar numai impreuna cu biletul pentru concert,
– N/am bilet, le/am spus, mi/au zis:
– Atunci nu vedeti filmul.
– Doamna nu ma intereseaza concertul, le/am spus, mi/au zis:
– Noi de unde stim ca veti pleca de la concert, nu am vrea sa va cautam prin sala si sa trebuiasca sa va dam afara.
– Aveti cuvantul meu ca la sfarsitul filmului parasesc sala, le/am spus, cineva i/a soptit doamnei ca ma cunoaste ca sunt ziarist la „Desteptarea”( nu le/am mai zis ca nu sunt). Am intrat am vazut capodopera, imi chemasem si elevii la filmul gratuit, n/am vazut unul in sala, propabil ca n/au fost recunoscuti cum am fost eu… eram cam 20 in sala, probabil toti ziaristi.
Am plecat osentativ dar nimeni nu m/a bagat in seama. Sutele de „melomani”, niciunul cinefil preintre ei, erau preocupati sa/si bea paharul de sampania oferit la intrare. Doamna, nici ea, nu m/a bagat in seama repeta ca un automat:
– Poftiti la un pahar cu sampanie.
🙂 asd, multumesc pentru relatarea captivant scrisa. Era previzibil ca asa se va intimpla…