Biserica de patrimoniu, folosita ca magazie pentru Centrul de Cultura de la Tescani

1
1363

Biserica “Sf. Gheorghe” de la Tescani, care a apartinut familiei sotiei compozitorului român George Enescu, Maria Rosetti, este folosita in prezent drept magazie pentru cunoscutul Centru de Cultura. In interiorul cladirii in care familia Rosetti Tescanu participa la slujbe de Craciun si de Pasti sint depozitate astazi cutii cu vopsea, scaune, roti de masina, tot ce prisoseste imaginii frumoase a centrului cultural.

Pe absida bisericii, monument de patrimoniu de importanta nationala, persista o amintire a epocii comuniste, o pictura cu subiect laic, care atunci nu supara pe oficiali, iar astazi pare sa nu mai intereseze pe nimeni. Arsa, lasata in paragina, schimonosita cu picturi pe gustul comunistilor, biserica pare sa fi cazut sub blestemul uitarii.

Istoria monumentului se leaga cu greu din amintirile celor care au trecut pe la Tescani, amintiri imprecise, variind in functie de interlocutor, fiecare atribuindu-si lucrurile bune, putine, care s-au facut pentru ca monumetul sa nu cedeze timpului.

Biserica de la Tescani a fost construita in 1769. In lista monumentelor de patrimoniu din România a Directiei pentru Cultura Bacau obiectivul este trecut ca “Biserica cu hramul Sf. Gheorghe”, parte a Ansamblului “Rosetti Tescanu”.

“Intre cele doua razboaie mondiale, aceasta bisericuta s-a surpat si a fost lasata asa, cu copaci crescuti in interior, era o ruina. A inceput sa decada in intervalul anilor ‘30 – ‘40. De ce au lasat-o in paragina nu-mi dau seama. A fost refacuta dupa ce s-a reconditionat asezamintul, prin 1985 – 87″, isi iminteste Victor Mitocariu, fost secretar cu raspindirea cunostintelor stiintifice, in perioada 1975 – 1984, al Comitetul de Cultura si Educatie Socialista, Directia de Cultura de azi.

Georgeta Popovici, actuala sefa, interimara, a Centrului de la Tescani, devenit Sectia “Dumitru si Alice Rosetti Tescanu”, spune ca refacerea Bisericii s-ar fi facut in jurul anului 1984, cu ajutorul financiar al Episcopiei Romanului. “Iar noi, dupa ce s-a refacut biserica, intrucit asteptam vizita Anetei Spornic (fost ministru al invatamintului), si pentru ca vremurile erau asa cum erau, nici nu puteai pomeni de restaurat sau refacut o biserica, nici nu i se spunea asa, se numea «monument de arta feudala», am facut atunci o expozitie de «arta feudala» inauntru, ca ea sa poata fi vizitata, adica am pus carte veche româneasca”, isi aminteste sefa de sectie Georgeta Popovici, fost muzeograf al Muzeului de Arta din Bacau.

Pictura laica, in altar

Interdictile religioase din timpul perioadei comuniste au schimonosit Biserica Rosettestilor. Dinainte de ‘89, pe absida capelei exista o pictura cu subiect laic, locul personajelor biblice luindu-l siluete de cintareti, cu instrumente muzicale in miini. Lucrarea a fost proiectul de diploma al unei studente a artistului plastic Vasile Celmare.

Pe vremea cind director era acolo domnul Popovici, am venit la Tescani cu studentii mei de la catedra de Arta monumentala, care isi dadeau lucrarea de diploma. Am vrut sa refacem toata capela, care era o ruina. Pictura aceea a facut-o Silvia Barbetcu, acum e plecata din tara. Au mai lucrat atunci Valeriu Susnea, care e la Buzau, si Bogdan Molea, care este plecat in Canada. Am facut ce s-a putut si ce ni s-a cerut, un medalion in absida, cu peisaje brincovenesti. Asta a fost proiectul aprobat de ministrul Suzana Gidea. Oficialitatile au spus ca acolo va fi o sala de concert. Daca vrea cineva sa faca o biserica acolo, este o prostie. Era capela familiei, nu o biserica”, spune astazi artistul plastic Vasile Celmare, indulcind un context politic opresiv.

Pictorul monumentalist bacauan Mihai Chiuaru, vicepresedintele Uniunii Artistilor Plastici din România, zice lucrurilor pe nume: “Atunci erau niste bariere ideologice. Cred ca ar trebui sa o lasam alba, curata, cu tavanul de lemn si sa cautam un iconostas de secol XIX”.

Bani de la UNESCO

Elena Bulai, fost director al Centrului de Cultura “Rosetti Tescanu – George Enescu” de la Tescani, spune ca in anul 2006 reusise sa obtina o promisiune de ajutor pentru restaurarea capelei. “Maruca povesteste ca acolo se faceau slujbe la Craciun si la Pasti. Acolo au fost inmormintati membri ai familiei, in jur a fost cimitir. Au fost stramutati 11 Rosettesti in cimitirul din sat. Catapeteasma a fost dusa la biserica din sat, dupa ce a ars capela. (…) Dupa ‘78, au fost ridicati peretii si s-a pus acoperis la ordinul Suzanei Gidea, care n-a dat insa voie sa se puna cruce. Nu s-a consolidat, insa. Biserica este crapata prin mijloc. Bucurestiul s-a interesat in primul rind de institutiile lor. In 2006, am obtinut de la UNESCO, prin Directia Monumentelor Istorice de la Bucuresti, 25 de mii de euro pentru restaurarea bisericii, care fusese afectata dupa inudatii. Dar s-a produs schimbarea cu centrul si si nu s-a mai facut nimic. Aflat in vizita la Centru, Mitropolitul Daniel, actualul Patriarh, fusese de acord ca ar trebui repusa in circuitul cultural, sa fie organizata o sala de concerte de muzica preclasica”, a spus fosta directoare a Centrului de la Tescani.

Asta spun cei mai mult sau mai putin implicati in istoria bisericutei Centrului de la Tescani.

Dumneavoastra ce credeti?

E bine sa ramina depozit? Ar trebui sa fie redata circuitului cultural, prin amenajarea ei ca punct muzeal? Ar trebui repictata? Ar fi bine sa fie lasata alba? Aveti mai multe informatii cu privire la acest subiect?

Au mai scris despre asta:

http://www.contrasens.com/2008/08/20/pictura-bisericeasca.html

http://varanus-varanus.blogspot.com/2008/08/biserica-pgn-de-la-tescani.html