Nu despre moartea, ci despre viata actorului Gheorghe Dinica ar trebui sa vorbim. Eu nu vreau sa ma gindesc ca a murit, eu ma bucur ca a trait. Si actorii mari mor. Conteaza ce fel de lectie este viata lui pentru cei care mai raminem o vreme.
Gheorghe Dinica a avut norocul de a-si fi gasit calea si intelepciunea si curajul de a o fi urmat. Eu ma bucur ca a trait, sa lase atitea urme memorabile in cultura româna, in noi. Asa cum a spus azi Sergiu Nicolaescu pe un post de televiziune, Gheorghe Dinica nu a murit, „pentru ca a facut parte dintr-o generatie care a facut ceva in viata„!”.
In seara asta am vrut sa-mi aduc aminte de Gheorghe Dinica, pe care-l uitasem putin, asa cum uitam oamenii despre care credem ca (ne) vor fi pentru totdeauna alaturi. Am plins cind a murit Stefan Iordache, vreau sa rid ca Gheorghe Dinica a trait.
Am gasit un text scris in iunie 2007 de Gabriela Georgeta Dinica, pentru revista Tango. Am ris imaginindu-mil atit de bine pe actor spunind viitoarei sale sotii, cu vocea lui nazal pitigaiata si usor ironica, „Stii, am visat ca ne casatoream (…) Ei, probabil n-o sa se intimple, doar pentru ca am visat eu“.
Citeva replici din citeva interviuri gasite pe internet, o calatorie inapoi, in lumea lui Gheorghe Dinica. Asta trebuie sa facem, sa-i vedem filmele, sa-l citim in cit ramas spus.
Gheorghe Dinica:
„Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani. (…)
Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala. Acelea au fost primele aplauze din viata mea. M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea” (Gheorghe Dinica).
„Am jucat cu toti actorii importanti ai României, de toate virstele. Generatia mea a imbatrinit, s-au prapadit foarte multi. Iar generatia asta tinara cauta alte drumuri, vor sa spuna altceva despre film. (…) Dar ma asteptam ca dupa’89 sa fie o declansare nebuna de fantezie, de talent. Nu sa arate ce vad eu in documentare sau pe strada. Filmele lui Pintilie si ale lui Caranfil sunt cele mai interesante pentru ca au ceva de spus. Restul sunt ori imbatriniti, ori acriti de viata. Si fac un fel de film de serviciu.” (iulie 2004, Laura Popescu, HBO, Liternet.ro).
„In filmele românesti e o boala acum sa arati multe. Si ca aia e lesbiana, si ca ala e pederast, si ca ala isi bate mama, si ca ala isi strânge copilul de git, si ca sunt gropi pe strada. Ce-ti mai trebuie sa mai bagi banii in filmele astea? Fa o poveste, n-avem povesti! Scenariile sunt cauza principala a nenorocirii actuale a cinematografiei române” (iulie 2004, Laura Popescu, HBO, Liternet.ro).
„Publicul iubeste derbedeii. De ce ii iubeste, nu stiu.” (iulie 2004, Laura Popescu, HBO, Liternet.ro).
„Nu nu fac pe românul, dar ploua cu talente. Nu se alege nimic, e adevarat, dar apar mereu (râde)”. (iulie 2004, Laura Popescu, HBO, Liternet.ro).
„Nu stiu de ce in viata mea dorinta de a avea copii nu a existat. Iubesc copiii, dar nu m-am gandit niciodata sa fiu tata. Eu am dus o viata boema. Adica viata mea nu putea sa creeze un copil. (…) In meseria asta ori te daruiesti absolut total si esti liber sa faci ce vrei tu, cu viata ta si cu timpul tau liber si cu tot, ori nu! Ca barbat, intr-o casatorie trebuie sa ai responsabilitate, iar mie timpul nu-mi permitea. Nu aveam timp sa stau sa repar ferestre, usi, sau sa schimb becuri” (februarie 2006, Ioana Moldovan, „Viva”)
„Meseria este pe primul plan, restul sunt fleacuri pentru mine. Eu nu zic ca sunt un exemplu de urmat, dar ce a iesit la mine e binisor. A iesit bine. Am lasat viata sa decida si ea a decis” (februarie 2006, Ioana Moldovan, „Viva”)
„Draguta, ce mana rece ai! Sa vii la vara sa mi-o tii pe pahar!“
gheoghe dinica- parol ca te iubesc
Asculta mai multe audio Muzica
„Teatrul este educativ, reacreativ si un loc unde uiti de grijile cotidiene. Personajele de pe scena seamana deseori cu cele din realitate, iar teatrul este templul bunei dispozitii si al artei adevarate” (decembrie, 2008, frontnews)
„Artistul e artist si atat. Nu are ce cauta in politica, cel putin nu in cea romaneasca. Mi s-a propus de nenumarate ori sa candidez pentru diverse partide care s-ar fi folosit de numele si imaginea mea. Nu am facut-o pentru ca am simtit ca mi-as trada spectatorii” (decembrie, 2008, frontnews) .
.
…Senzatia ciudata este ca raminem incet fara actorii care au produs amintiri memorabile in noi. Citi dintre artistii tineri vor fi regretati ca Adrian Pintea, Ovidiu Iuliu Moldovan, Colea Rautu, Stefan Iordache, Nicu Constantin, Gheorghe Dinica … lista ramine din pacate deschisa…
Sursa Foto: varanus
