„Dupa zeci de ani de munca pe scena Teatrului din orasul meu sa fiu dat afara de niste venetici”? Aceasta declaratie apartine unui talentat actor bacauan, revoltat ca nu mai face parte din echipa Teatrului Municipal „Bacovia”, trist ca nu mai este solicitat sa faca ce ii este cel mai drag in viata: teatru. Cine este el nici nu conteaza momentan. Pentru ca nici nu e singur, sint mai multi. Veti afla destul de curind pentru ca vor face declaratii de presa in ziare si la televiziune. I-am promis sa nu scriu mai mult deocamdata. E suficient sa ne intrebam ce actori ai teatrului din Bacau n-au mai fost vazuti de mult pe scena.
In dorinta de a da o directie actuala activitatii artistice a teatrului bacauan, care sa atraga din nou atentia criticii de specialitate din România, din dorinta de a recupera niste ani pierduti in anonimat de aceasta institutie, cei doi tineri directori care o conduc in prezent au indepartat din echipa de actori oameni care au scris istoria ultimilor 30 – 40 de ani in teatrul bacauan. Au facut bine, au facut rau? Era timpul pentru o astfel de schimbare? Nu mai era nimic de invatat de la cei mai in virsta? Nu mai aveau nimic de oferit? Nu se mai potriveau cu noua viziune? Nu mai au ce cauta pe scena? Sint intrebari la care cei implicati sau neimplicati pot raspunde diferit.
O parte din deciziile manageriale ale directorilor Adrian Gazdaru si Gabriel Dutu revolta, insa, niste actori „pensionati” care cred ca mai au ceva de spus in teatrul românesc. De vreo patru – cinci dintre ei mi-e si mie dor sa-i vad jucind. E drept, poate nu s-ar potrivi cu viziunile moderne ale tinerilor regizori sau poate ca asta e doar o prejudecata, dar publicul mai doreste si un spectacol de comedie la care sa rida mult si eliberator, impreuna cu actori inteligenti care stapinesc arta umorului de calitate.
Actorul de care vorbeam la inceput a facut referire, in intilnirea noastra de astazi, si la atmosfera actuala din teatru, la gastile pro sau contra-conducere, la „avansari” care nu respecta criteriul valoric. N-o sa scriu insa despre asta acum.
Eu va rog sa-mi spuneti altceva. Care este ultimul spectacol al Teatrului „Bacovia” pe care l-ati vazut? Care v-a placut? Ce actor v-a cistigat atentia? Cui ii simtiti lipsa?
Update 8 ianuarie 2010, ora 19.40:
Adrian Gazdaru, directorul Teatrului Municipal „Bacovia”, sustine ca stie numele autorului declaratiei publicata in inceputul articolului, fara sa i-l dezvalui, si afirma ca eliberarea de contract a actorilor care nu mai fac in prezent parte din trupa bacauana este motivata de lege.
„In toata revolta lor e vorba de bani, nu de dragostea de teatru. Sa nu-mi spuna mie ca e dragoste de teatru. O sa argumentez aceasta afirmatie intr-o conferinta de presa pe care o voi organiza luni sau marti. Poti sa scrii pe blogul tau ca ii voi invita chiar si pe cei doi actori. Eu am fost diplomat, dar sa nu ma faca pe mine sa spun tot ce stiu”, spune foarte transant Adrian Gazdaru.
O vorba veche zice ca adevarul e intotdeauna la mijloc.
Pai oameni buni,daca absenta unora de pe scena e motivata de lege,de ce sa ne enervam?
Nu spun acum ca cine a facut legea s-a gindit o secunda si la „pirlitii ” de actori,ca nu existam de fapt pentru ei…Daca nu s-au gindit ei la marile nume ale scenei romanesti din Bucuresti,ce pretentii sa mai aiba restul tarii?
Dar e strigator la cer ca intr-o comunitate ,-din cauza legii-unii actori n-au loc in teatrul,repet,comunitatii…
Asta daca e vorba de actorii pe care-i banuieste domnul director.
Oricum ar fi,orice comunitate are nevoie de teatru,si orice teatru are nevoie de actori;in primul rind!
Laura, sunt cateva intrebari in articolul scris de tine care genereaza, la randul lor, mai multe intrebari decat raspunsuri.
Il cunosc personal pe Adi Gazdaru, atat din postura tanarului actor care a jucat pe scena teatrului bacauan si care a coordonat o mana (sau doua) de oameni la Palatul Copiilor, cat si din postura directorului de teatru.
E drept, imi e greu sa fac o paralela intre acestea doua, pentru ca pe Adi l-am avut mai mereu aproape in postura actorului si nu a directorului. Pot, totusi, sa compar ideea de management in perioada 2000-2005 si 2005-2007 si, prin comparatie, ajung la concluzia ca de cand e Adi director s-au intamplat lucruri frumoasa cu / in teatrul bacauan. Si asta ma bucura.
Ultimul spectacol al teatrului Bacovia a fost Requiem, prin martie 2008, atunci cand au ajuns cu piesa la Bucurestiul lui Nottara. Si am ramas profund impresionat.
La fel de impresionat am fost si cand am vazut ultimul spectacol in sala teatrului bacauan acum mai bine de 3 ani: Iona, cu Viorel Baltag jucand fabulos.
@ Alin,
Nu contest meritele dlui Adrian Gazdaru. Am prezentat o situatie – niste actori nemultumiti ca nu mai joaca – si am pus niste intrebari sa vad cit de mult pasa publicului ca unii sau altii nu mai sint pe scena, sa aflu ce spectacole au fost apreciate. Distanta ta de Bacau este utila pentru o privire obiectiva, la rece, – de aceea ma bucura raspunsul tau – dar poate si putin prea mare pentru a vedea suficient. Domnul Baltag face in continuare parte din trupa, in alte proiecte decit „Iona”, care nu se mai joaca. Iar „Requiem” nu a mai fost nici el jucat de mult.
Laura,
Recunosc ca imi e greu sa pun punctul pe „i” in conditiile in care nu stiu despre ce actori e vorba. Si, decat sa(-mi) dau cu presupusul si s-o fac gresit, prefer sa astept mai multe informatii legate de acest subiect in zilele urmatoare – dupa cum bine ai mentionat in articol.
Managementul cultural – ca oricare alt tip de management de pe pamant – cere „by default” foarte multe resurse pentru a fi facut (macar) cum trebuie. Iar cand vine vorba de teatru ca institutie, nu doar publicul (respectiv spectatorii) sunt cei (mai) avizati pentru a seta un trend sau o evolutie pentru proiectele propuse. Aici, consider ca Adrian mai are de lucrat – nici eu nu-i contest meritele (atat din punct de vedere al actorului, cat si cele legate de managementul teatrului), dar sunt de parere ca e nevoie de cineva care sa aiba cunostinte mai solide in domeniul acesta.
Pe de alta parte, toti (indiferent de pregatirea lor, de entuziasm sau de proiectele pe care vor sa le desfasoare) se izbesc iremediabil de ceea ce inseamna consiliu local, bugete de primarie si asa mai departe. Pentru mine, asta e imaginea (cea) mai trista.
Si cata istorie are teatrul din Bacau… pffff