In seara asta am vazut in Bacau „Adam Geist„, un spectacol facut de Radu Afrim, in 2005, cu trupa Teatrului „Maria Filotti” din Braila, acel „Adam Geist” rezumat in simplitatea opiniei publice la „spectacol violent cu scene de dragoste gay”. Mie mi-a placut, dar despre asta intr-un post viitor. Azi despre felul in care a primit Bacaul acest spectacol. L-a primit cu o sala pe jumatate goala, cu un public format din vreo 50 de elevi de liceu, citeva cadre didactice, poate si unu – doi studenti, si cu o mina de actori de la Teatrul „Bacovia”. Dar care la final l-au aplaudat citeva minute, in picioare.
Din informatiile pe care le am din surse confidentiale, cadrele didactice din liceele bacauane au refuzat sa cumpere bilete la „Adam Geist„, pe motiv ca nu pot „incolona” elevii sa-i aduca la un astfel de spectacol, despre care au citit pe internet ca e cu gay si cu violente. Niciun student de la Universitatea „George Bacovia” n-a fost receptiv la invitatia Teatrului bacauan iar de la Universitatea Bacau au luat bilete citeva cadre didactice. De la Colegiul National „Ferdinand I” si de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” au venit mai putin de zece elevi, in total, cei mai multi, aproape 40, fiind de la Colegiul Economic „Ion Ghica”, liceeni virgini probabil, pina aseara, in experienta teatrala. Ce or fi inteles si ce or fi retinut astia mici in afara de expresiile de mare magnetism pentru liceeni, ei stiu.
Trupa spectacolului „Adam Geist” a fost insotita in Bacau si de secretarul literar al Teatrului „Maria Filotti” din Braila care inainte de inceperea reprezentatiei a cerut special informatii despre receptivitatea publicului bacauan fata de acest spectacol. I s-a explicat ca acei spectatori care vin totusi la teatru sint mai putin dezinhibati decit brailenii si ca aici nuditatea pe scena a fost o experienta singulara cu „Requiemul” lui Hausvater.
Bacaul o avea reputatie de conservator, desi e liberal toata ziua, de nici macar regizorul Radu Afrim nu se astepta la un succes mai mare a spectacolului sau la noi in tirg?
Pe blogul sau, pe care l-am descoperit intimplator pe net, o ieseanca are urmatoarea reactie la auzul vestii ca „Adam Geist” vine in Bacau: „18 martie Adam Geist/ turneu Bacau (!!). Chiar va fi spectacolul in Bacau? Il asteptam in Iasi, dar e bine si la Bacau. Merita o deplasare de cativa km pana acolo”. Ce spune Radu Afrim in replica? Iata ce spune: „adino ma mir si io de bacau. cum o reactiona lumea acolo la unul din cele mai violent-sexuale si homoerotice spectacole ale mele …nu stiu”.
Pai, de reactionat, au reactionat foarte bine, cei care au venit.
Sursa Foto: Teatrul „Maria Filotti”
Ce te-a impresionat?
Bacaul,chiar si unii jurnalisti,au fost oripilati de faptul ca in „Casa Bernardei Alba” se sarutau doua surori,un lucru mai mult decit normal avind in vedere contextul.Deci era acoperita atitudinea,pentru ca era vorba de o atitudine.
In „Requiem” prezenta actorilor goi la final era iarasi motivata!
Si nici nu-i vedeai bine…Dar ii simteai si asta era mult mai misto;sau mai terifiant,sau te punea bine pe ginduri…Eu cred totusi ca Bacaul accepta orice daca este motivat!S-au prins dupa „Casa Bernardei..”Si totusi,se gindeste cineva la actor? Cum face,ce gindeste ,cind se afla gol pe scena?Uite vezi de aia vrem salarii mai mari!
ma bucur ca l-ai vazut!
„Requiem”-ul nostru la Braila a dat ceata! Nu putea incepe spectacolul pentru ca mai era coada la bilete! La Galati la fel!
@Laura: e impresionant, asa cum spuneam si intr-un alt comentariu, faptul ca „comedia se misca” si-n Bacaul (aparent) conservator, din punctul de vedere al culturii. Aici sunt de acord cu Eliza si vin sa sustin ideea de public motivat. Or fi ei putini, da’ vad ca tu scrii despre ei 🙂
@Eliza: am avut bucuria de a vedea „Casa Bernardei Alba” de 3 ori, de fiecare data din primele randuri de scaune, asezate pe scena. Si de fiecare data am avut bucuria de a descoperi lucruri noi, atat din punctul de vedere al piesei (textul in sine), cat si al jocului actoricesc. „Requiem” l-am vazut la Nottara in Bucuresti, anul trecut in primavara (pe vremea asta, daca nu ma insel), dupa ce un prieten mi-a dat un telefon sa-mi spuna ca „trupa din Bacau vine-n Bucuresti”. Am stat la balcon, ultimele randuri, departe de scena. Sentimentul insa, vreau eu sa cred, a fost cu mult mai plin si mai imbucurator decat daca eram mai aproape de voi. Si revin la ideea de mai sus: „comedia se misca”, iar lucrul asta m-a facut sa-mi dau seama ca se (poate) face treaba buna si in afara capitalei patriei muma. Am transmis felicitarile mele pentru spectacol prin Adrian Gazdaru – care mi-a fost profesor o perioada, la Palatul Copiilor – le transmit acum si tie, pentru ca ai fost asistent de regie 🙂
Seara faina, amandurora,
Alin
Ce m-a impresionat o sa scriu miine seara, ca acum nu am ragazul necesar. Cu placutul si motivatia se poate discuta. Orice demers poate fi motivat. In ce ma priveste cred ca important este ce efecte produce si cum primeste spectatorul, cum transforma o forma fizica, precum nuditatea, de exemplu, in mesaj. Nu stiu daca elevii de la „Adam Geist” au inteles ce trebuie si daca n-au ramas cu citeva replici si imaginea unui viol si atit. In teatru exista aceasta tendinta a unor regizori pentru incalcarea unor lucruri considerate de altii tabuuri, cum ar fi prezenta in spectacole a nuditatii, relatiilor homosexuale, a violentei, de limbaj sau de alta natura. Evident ca pt asta au motivatii sau pretexte sau scuza ca e o tandinta in arta europeana, o forma de dezinhibare mentala, de libertate, de anulare a limitelor s.a.m.d. Spune-le cum vrei, cuvintele pot imbraca intotdeauna realitati. Iar cei care nu apreciaza is obtuzi, conservatori, inculti s.a.m.d. Or eu cred ca e chestiune de gust, de cultura, de credinte personale, de initiere. Pe mine nu ma deranjeaza – daca nu se risca vulgaritatea – pentru ca pot da „delete” la ce nu imi place si sa pastrez ce conteaza, dar nu poti obliga pe cineva sa „guste” ceva numai pt ca e „trendy”, daca acel ceva nu vibreaza armonios in el. Mi-amintesc ca scena sarutului din „Casa…” nu mi s-a parut ca o „imbraca” pe Ioana Ene. Iar „Requiemul” mi-a placut foarte mult in totalitatea lui, scena finala chiar putea lipsi in ce ma priveste, ca tot aia era. Uite „Requiem-ul” este un spectacol care inca ma bintuie, si in mod categoric nu pt scena respectiva, desi a avut logica ei. Hausvater probabil „da ceata” cam pe oriunde merge iar actorii bacauanii au avut cred mare noroc ca au trecut prin atelierul Hausvater. Cit despre salarii, as zice ca la patron exista salarii diferentiate, cred ca si intr-un teatru e loc de asta, pentru a se deosebi functionarii de artisti, acolo unde exista aceste categorii.
@Alin, „comedia” se misca, numa’ca spectatorii is cam aceiasi.
Atelierul lui Hausvater o fi fost un „noroc” pentru colegii mai tineri,debutantii.Pentru ca actorii mai vechi,printre care si eu,au avut Atelierele lui Dumitru Lazar Fulga,regizorul teatrului.Fiecare montare a domnului Fulga este un atelier de creatie,de acea unii dintre noi se descurca cu orice regizor.Nu a fost nici o diferenta intre indicatiile domnului Hausvater si cele ale domnului Fulga.Pentru ca teatrul se face intr-un singur fel:BINE.
Sunt deopotriva regizori mari!Au doar viziuni diferite,cum sade bine unor artisti…Restul e publicitate…
Adam Geist-daca-i avea copii,ce le-ai spune despre acest spectacol? L-ai prezenta doar ca pe o forma de exprimare spectacologica?
teatru la patron nu se poate inca Laura,pentru ca nu avem economie.Ca sa faci o productie cit de cit memorabila,iti trebuie bani,pe care nu ti-l finanteaza nimeni,iar un om,nu actor,nu poate trai deocamdata,doar din banii unui proiect…Daca in Bacau s-au gasit ceva bani fii sigura ca au fost putini si cu ei s-a putut face Gala…Cit despre functionarii din teatre…a iesit legea teatrelor,care nu a fost facuta de oameni de specialitate,ci aruncata asa,ca sa ne aliniem uniunii,uitindu-se repet ca noi nu avem protectie sociala,e.t.c,e.t.c…..
Hai sa ne bucuram ca inca mai avem teatru asa cum il avem;dar nu poti sa spui ca nu avem…Restul e management ,ca actori ,nu functionari,mai sunt in Bacau…
Cu drag!
http://www.iti-worldwie.org/picts/wtd_boal_romanian_2009.pdf
Eliza, tu esti o actrita generoasa, nu doar pentru ca esti lider al sindicatului din Teatrul „Bacovia”, ci pentru ca sta in firea ta sa iti sprijini colegii. Respect asta, dar da-mi totusi voie sa imi mentin parerea ca nu poate fi pus semn de egalitate intre actorii angajati ai niciunui Teatru. Inteleg ca este greu sa te sustii ca actor independent, dar citi au proiecte particulare, in afara de citiva, printre care si tu, si nu se multumesc cu rolurile pe care le primesc in „Bacovia” sau in reclame.
In legatura cu Atelierul Hausvater – eu nu faceam comparatie, comparatia cu Dumitru Lazar Fulga ai introdus-o tu, poate din tristetea unui actor ca un regizor prieten, asa cum e firesc intr-o relatie de atitia ani cu un regizor angajat al Teatrului – nu se bucura de notorietatea sau aprecierea meritate, eu ma refer la spectacolul pe care l-am vazut,”Requiem”, in care actorii bacauani pareau parca struniti intr-un fel special, unii transformati, increzatori, modelati pe rol dar puternici fiecare in parte. Ma surprinde sa spui ca intilnirea cu acest regizor nu a oferit nimic nou, mai ales ca imediat dupa premiera ai vorbit in presa despre „lectia de teatru si de umanitate” pe care Hausvater a dat-o actorilor bacauani. Sint de acord ca publicitatea poate construi nume, dar nu cred ca in cazul lui A.H. e doar publicitate, proba este pe scena. Subliniez din nou, eu acum nu vorbesc despre altcineva. Nu stiu daca teatrul, care orice alta arta, se face intr-un singur fel, „BINE”, in general vorbind sint unii care il fac prost iar altii care il fac extraordinar.
„Adam Geist” poate fi explicat unui copil daca l-ai vazut, or daca parintii acestor liceeni nu l-au vazut nu stiu ce ar putea sa le explice. N-o sa povestesc aici cum as face dar iti pot spune face to face, iar tu, care ai un baiat marisor, imi poti spune daca ar functiona. 🙂
– Linkul tau nu cred ca este corect, daca vrei sa-l mai dai o data.