Printre domni la costum si cravata si doamne cu parfum fin si pantofi cu toc, de la Salonul National de Estetica, apare ea, o tipa la vreo 35 de ani, prezenta noua la un eveniment cultural bacauan. Are aspectul clasic de boschetar. Si mirosul. In jurul ei e liber citeva locuri, si in stinga si in dreapta. Din cind in cind, in timp ce invitatii se succed la microfon, o privesc. Rasfoieste o carte sau scrie ceva pe un colt de revista, cu un pix imprumutat. Cind la un moment dat iese din amfiteatrul Universitatii, unde are loc Conferinta Nationala de Estetica, cineva ii atrage atentia, la intoarcere, ca a lasat usa deschisa. „Sa intre aer…”, spune fara tresarire, si se aseaza la locul ei, fara sa inchida usa. Audienta formata din academicieni, scriitori, artisti si profesori primeste amuzata reactia si-si vede in liniste de conferinta. „Cred ca e cam nebuna”, isi linisteste cineva nedumerirea.
La final, nu ma pot abtine si o abordez. Aflu ca e din Piatra Neamt si ca a facut naveta, si joi si vineri, pina in Bacau, sa asiste la Simpozionul National de Estetica. Imi spune ca e suplinitoare de religie ortodoxa, dar ca momentan nu preda… Ma gindesc la bacauanii care ar fi putut sa participe la simpozion dar n-au venit si o intreb de unde a aflat si de ce a tinut sa fie prezenta.
„Am vazut un afis la Muzeul de Istorie. Am venit pentru ca e gratuit. Aseara la Filarmonica a fost un concert cu bani, si era plin, si aici e gratis si nu vine nimeni. Iar eu n-am prins recitalul de aseara, ca pierdeam masina. Asta ma interesa, ca premiile ii intereseaza pe ei, cei care le primesc…”.
Cind isi ia „la revedere” imi zice din senin: „Sa va prindeti parul strins, deasupra capului. Cred ca v-ar sta mai bine”. Incerc sa nu izbucnesc in ris, ii promit zimbind ca o sa ma gindesc si ramin intrebindu-ma cine o fi mai sanatos la minte dintre femeia asta, aparent instabila, dar care face naveta Bacau – Neamt sa participe la un Simpozion National de Estetica, si potentialul public bacauan, care poate nu stie nici astazi unde se afla Centrul de Cultura si Arte „George Apostu”, si cu atit mai putin ca timp de trei zile a avut ca invitati academicieni, universitari, artisti si scriitori români, unii dintre ei, de dictionar.
De la pietreni/ketreni cum îi ştiu, te poţi aştepta la orice!
Unii promit, dar nu vin.
Alţii speră, dar nu le iese.
Şi terţii pică taman când nu te aştepţi.
Nu că aş ţine cu strania prezenţă (nu-i zic insolită, că nu-s cult), dar mă întreb de nu avea dreptate să lase uşa deschisă pentru ca să iasă aerele şi să pătrundă Aerul.
Şi-apropo: aţi constatat (sunteţi, doar călătorită!) că te poţi obişnui cu duhoarea unui navetist ori a unui boschetar, dar cu putoarea unui spreiat, oricât de academician, nicidecum?
Şi-n final, mi se făcuse Tare Dor de blogul D-voastre şi mai eram curios de aţi trecut la scrierea-n româneşte. Primul mi s-a ostoit, a doua nu.
Pe „curand”!