Ana Blandiana si Romulus Rusan au promovat Memorialul Sighet in Bacau

2
588

blandiana.JPGDoua zile cu scriitorii si partenerii de viata Ana Blandiana si Romulus Rusan, in Bacau. In centrul atentiei a fost ea, evident. O doamna eleganta, cocheta dar parca putin cam pisicoasa, in raport cu virsta, o fi de la Arpagic, cine stie. Nu-i sta rau, doar ca mi-e greu sa cred ca mereu, adica si atunci cind nu este cu refelectoarele asupra ei, isi scutura buclele asa, cu cochetarie, si zimbeste asa larg, cu dantura frumoasa la vedere, si mai elibereaza cite un chicotit printre cuvinte rostite ca si cum ar fi indragostita de ele. Romulus Rusan, ceva mai putin spectaculos ca aparitie scenica, e un alt tip de seducator al publicului. O voce calda, si un zimbet retinut, cu un discurs pasionat despre cercetarea istoriei comunismului.

Dupa vizionarea filmului de patrimoniu “In padurea cea stufoasa” (1973, Titus Mezaros), Petru Cimpoesu, moderatorul intilnirii, a “dat explicatii” celor prezenti pentru invitatia facuta celor doi scriitori români: “Am dorit sa-i aducem in Bacau pentru ca sint printre intelectualii definitorii ai României postbelice, ai culturii românesti. Incercam sa mai aflam ce se mai intimpla in lumea buna a culturii românesti si sa valorificam patrimoniul culturii scrise“.

Au urmat doua scurte momente de poezie, in care actorii Geo Popa si Constanta Zmeu au citit din versurile Anei Blandiana, si apoi a venit rindul invitatilor sa vorbeasca. Si ei au ales ca subiect pentru acea seara nu literatura, ci Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, pe care l-au fondat in anul 1993. Romulus Rusan a explicat contextul in care a luat viata acest Memorial, istoria inchisorii devenita astazi muzeu.

Romulus Rusan:
Memorialul a inceput de la cladirea unei inschisori ruinate, din secolul IXX, unde disparusera intr-un regim de exterminare lenta liderii istorici, politici, intelectuali ai tarii. In 1993 cind am inceput Memorialul era o atmosfera foarte nefavorabila. Ziarele puterii ne ridiculizau, ne amenintau chiar. Am fost luati sub egida Consiliului Europei”.

Spre incintarea mea, am aflat de la Ana Blandiana ca mina sa dreapta la Sighet este fiica artistului plastic bacaun Ilie Boca. Spun “incintare” pentru ca am de mult timp sentimentul ca Ilie Boca este plamadit dintr-un lut special care n-a ajuns pentru conceperea prea multor contemporani si faptul ca nici fiica sa nu a facut alegeri banale in lume imi confirma teoria.

Ana Blandiana:
“Este primul Memorial al victimelor comunismului din lume. Ca sa poti condamna comunismul trebuie intii sa-l cunosti. Problema e nu sa ne spunem unii altora, ci sa trecem aceasta experienta generatiilor viitoare, care nu mai au alfabetul acestor ani. Asa s-a nascut Tabara de vara de la Sighet, unde vin profesori din toata lumea sa le explice tinerilor istoria comunismului. N-o sa fim in stare sa ne recream daca nu vom sti ce a murit din radacinile in acesti ani. Memorialul Sighet nu este neaparat despre trecut, ci despre viitor. (…) As vrea sa spun ca intre Bacau si toata munca noastra din Academia Civica (sun egida careia s-a dezvoltat Memorialul, n. red.) exista o legatura. Directorul nostru executiv este Ioana Boca, fiica pictorului bacauan Ilie Boca. Ioana face parte dintre persoanele carora nu le place sa apara in public dar care fac niste lucruri extraordinare”.

In completarea prezentarii misiunii Memorialului Sighet, Romulus Rusan a prezentat citeva studii din colectia “Ora de istorie”, editate de Academia Civica, carti pe care chiar mi-ar placea sa le am. Pentru ca volumele sint realizate de editura Acedemiei Civice si nu de vreo editura comerciala pusa pe imbogatit din pasiunea oamenilor pentru lectura, preturile sint foarte accesibile. Un volum ajunge chiar mai putin de 10 lei. Cartile pot fi gasite pe internet sau chiar la Libraria “Glissando” din Bacau. Poate dintr-un dezinteres pentru carte ein general si pentru informatiile legate de comunism in particular, aceste volume nu au cautare. “Difuzarea este foarte proasta la noi in tara. Nici macar in institutiile de invatamint nu a reusit sa distribuim aceste carti. (…) Mi-am dat seama ca studiul istoriei recente se face pe sarite in licee si facultati si am inventat colectia «Ora de istorie». Memorialul merita vizitat, asa cum si cartile noastre ar merita sa fie in biblioteci scolare. Uneori, copiii, si nici chiar parintii lor, nu mai stiu ce s-a intimplat”, a subliniat Romulus Rusan la intilnirea din Bacau.

Printre cartile din aceasta colectie pentru care mi-au trezit curiozitatea cei doi fondatori ai Memorialului de la Sighet se numara:

“România in timpul razboiului rece” (2008) Romulus Rusan; scurta cronologi a evenimentelor, institutiilor si mentalitatilor (1945-1989)

“Cronologia si geografia represiunii comuniste in România. Recesamintul populatiei concentrationare (1945 – 1989)”Romulus Rusan;

Interesante mi se par si citeva volume din colectia “Biblioteca Sighet”:

– “Exercitii de memorie” (1999) – eseuri scrise de elevii participanti la concursul “Ce stiu eu despre anii comunismului?”.

“Exercitii de speranta – România `n care as vrea sa traiesc” – un volum de eseuri scrise pe aceasta tema de adolescentii participanti la Scola de vara de la Sighet, cu o postfata de Ana Blandiana

Am avut ocazia cu citiva ani in urma sa vizitez acest muzeu de la Sighet, foarte bine realizat pentru scopul sau. Impresioneaza. Fotografii, inregistrari audio si video cu marturii, celule, reconstituite, ale fostilor detinuti politici, Grupul statuar din curtea inchisorii, pereti intregi cu imagini ale victimelor din intreaga tara. Un loc pe care, plecind, nu-l uiti. Imi amintesc ca i copilarie nu suportam sa vad la televizor “Memorialul durerii”, o imagine prea sumbra pentru un copil.

Voi reveni in post-uri viitoare asupra altor subiecte care s-au coagulat – unele doar in capul meu – pe durata vizitei in Bacau a scriitorilor Ana Blandiana si Romulus Rusan.

La intilnirea de la Centrul de Cultura si Arta “George Apostu”, care a durat cam doua ore si jumatate, au participat profesori de istorie sau de literatura, poeti, artisti plastici, studenti (de la Facultatea de Litere, specializarea Comunicare; acestia primisera ca tema de seminar sa scrie un reportaj cultural dupa cele vazute la “Apostu”; voi lua legatura cu profesorul indrumator si poate public pe blog cel mai fain reportaj), inspectori scolari, oameni politici. As enumera dintre cei prezenti pe deputatul Gheorghe Antohi, Carmen Mihalache, redactor – sef al Revistei “Ateneu”, artistul plastic Ilie Boca, poetul Ovidiu Genaru, istoricul Ioan Mitrea. Fac asta pentru ca mi-am pus in cap sa “inregistrez” si sa fac publica audienta evenimentelor culturale din Bacau. Audienta de la Ana Blandiana si Romulus Rusan este un caz fericit si se datoreaza in principal poetei, dar si organizatorilor.

Sursa foto: Liviu MAFTEI

Gros plan 1: Citiva bacauanii ma surprind (ba nu!) cu interventii egocentriste, imi dau senzatia ca simt nevoia sa se legitimeze prin simpla aducere a lor in atentia acestei femeii care este “si in manuale”. Intrebarile nu sint intrebari, sint minighid de cultura si conduita personala. Enumera titluri, autori, experiente. De atita introducere, unii dintre ei nu mai pun nici intrebarea pentru care s-au inscris la cuvint. Si Ana Blandiana zimbeste.

Gros plan 2 :
Salonul de marmura al Centrului de Cultura “George Apostu” e plin de participanti eleganti. Dar Geo Popa face urmatoarea precizare de inceput de seara: “Avem printre noi un om care a insemnat si inseamna ceva pentru devenirea Bacaului: deputatul de azi Gheorghe Antohi”. Geo Popa face des prezentari din acestea la evenimentele pe acre le gazduieste. Sa spunem ca este felul sau artistic de a rasplati pe acei oameni ocupati, cu bani, care isi fac timp sa mai dea o raita prin cultura.