Cele mai multe lucruri le atingem – cu intelegerea noastra – doar la suprafata. Motivele sunt variate si depinde de noi daca vrem sa trecem de crusta. Arta lui Anatol Rurac, presedintele Uniunii Artistilor Plastici din Republica Moldova, este inca un astfel de lucru pentru mine. Artistul basarabean a deschis saptamina aceasta in Bacau, la Galeria de Arta Contemporana a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, o expozitie personala de pictura, grafica si obiect, organizata intr-o sectiune hors concurs a „Saloanelor Moldovei”. Chiar daca arta plastica nu este una din principalele mele zone de interes, pe motiv ca am destul de putine cunostinte in domeniu, un anumit tip de intuitie m-a atras catre aceasta expozitie, pentru ca il creditez pe autorul sau. Sunt si astazi destui artisti plastici care in realitate fac prea multe compromisuri pentru a trai, vind pe ebay kitsch-uri la consumatori fara gust din strainatate, fac lucrari vandabile, pentru asteptarile simple ale necunoscatorilor de arta.
Anatol Rurac, elev al artistului Mihai Grecu, este pasionatul care nu face compromisuri si omul care nu-si bate joc de timpul sau. Despre arta lui, criticul de arta Valentin Bulat, o voce autorizata, spune in catalogul expozitiei bacauane ca „nici pictura, nici colajele si asamblajele pe care le face nu sunt create pentru a placea in mod programatic ochiului, ci pentru a da mintii de lucru. (…) Ochiul lenes nu are ce cauta pe suprafatele pictate sau construite de acest artist”. Pentru a sintetiza demersul plastic din ultimele doua decenii al lui Anatol Rurac, acelasi Valenti Bulat citeaza din criticul american Leon Wieseltier (“Impotriva identitatii”): “Cel mai crud lucru pe care-l poti face oamenilor in lumea moderna e sa se simta rusinati de complexitatea lor”.
Pe Anatol Rurac il stiu de citiva ani de la vernisajele expozitiei – concurs „Saloanele Moldovei”. Atrage atentia prin eleganta miscarilor si serozitatea cu care se exprima. Pare sobru, o sobrietate care ascunde cred o neobisnuita sensibilitate, la vernisajul bacauan abia si-a retinut lacrimile. In spatele acestei atitudini retinute se produce o fierbere intelectuala tradata de activitatea sa bogata in tara si in strainatate nu doar ca pictor si grafician, ci si ca scenograf de teatru, animator cultural si membru in jurii si comisii de cultura internationale.
Anatol Rurac este cred o poveste de viata care merita citita pina la capat, nu doar in diagonala, mai ales de pasionatii de arta plastica.
Am ales pentru ilustrare aceasta lucrare – obiect a sa pentru ca imi place sa cred ca reprezinta un zbor spre lumina frint de cineva care a batut fereastra-n scinduri.
Am apucat doar, cu o zi – doua inainte de a citi aceste ganduri, sa arunc o privire pe lucrarile lui Anatol Rurac, asa cum erau ele prezentate in catalog. Mi-au placut de la bun inceput, chiar daca nu am stat sa le analizez si chiar daca nu mi-am dat seama de ce. Asta am aflat-o acum, datorita tie, care ai reusit aici sa surprinzi (in ciuda faptului ca afirmi ca ai putine cunostinte in domeniu) ceea ce ar putea reprezenta arta lui Rurac: „o poveste de viata care merita citita pana la capat”. Frumos, ai dat un alt gust cafelei mele de dimineatza si m-ai determinat sa trec de copertile unui nou roman. 🙂
„Lupul venit din padurile sibiriene pe timp de noapte me-a sfasiat Turma.Rapind Basarabia,Bucovina de Nord si Tinutul Herta…”