Ati ascultat vreodata o carte? Despre audiobook

0
519

Fac parte dintre cei care daca au de ales intre a citi o carte si a face o activitate casnica prefera, de regula, prima varianta. Dar cum nu te poti sustrage prea des de la aceste indatoriri (as fi fericita sa locuiesc intr-un hotel) iar timpul nu-ti permite sa le faci pe amindoua si cartile cumparate se aduna, necitite, in teancuri pe birou, m-am gindit cum poti folosi totusi in favoarea ta orele “pierdute” cu treburi domestice. O solutie posibila ar fi in aceste situatii audiobook-urile dar din experienta va spun ca “Despre ingeri”, de Andrei Plesu, singurul audiobook pe care il detin in prezent (si pe care nu-mi amintesc sa-l fi cumparat, deci mi l-a oferit/imprumutat cineva), nu prea este compatibil cu spalatul vaselor, de exemplu, cu atit mai putin, presupun, cu datul cu aspiratorul.

Alte experiente cu audiobook-uri nu am avut asa ca am lansat pe Facebook intrebarea din titlu, din dorinta de a afla mai multe opinii pe aceasta tema. Rezultatul il vedeti in rindurile urmatoare:

Eliana, eleva de liceu:

“E ok. Eu am mai ascultat carti :)) E o modalitate mai comoda sa zicem asa, cand ti-e lene sa citesti propriu-zis. Daca varianta audio e facuta de cineva care se pricepe si citeste frumos, expresiv, chiar intelegi foarte bine. Ultima data am ascultat «Prabusirea Casei Usher» (Edgar-Allan Poe), in varianta lui George Motoi… Nu e chiar o carte… E ceva mai scurt… Oricum, mi-a placut :). Stateam relaxata si ascultam si chiar mai si urmaream in carte.”

Lory, 32 de ani, absolventa de studii superioare:

“Acum vreo doi ani obisnuiam sa ascult piese de teatru radiofonic, seara, inainte de culcare. Era super fain! Banuiesc ca tot cam aceeasi atmosfera o creeaza si ascultarea unei carti. Deci, go for it! Mi-ai dat idei :). Mie una, cand spal vase, ca sa merg pe acelasi exemplu, gandurile imi zboara aiurea si nici nu ma gandesc la ce fac, e un automatism, deci cred ca merge cu ascultatul cartii in timpul asta, ca doar nu trebuie sa te concentrezi cine stie ce la spalat vase. Eh, daca mai spargi vreo farfurie, asta e, nu-i bai; vorba aia, cioburile aduc noroc ;))”.

Alina, 30 de ani, manager de presa scrisa:

“Nu stiu daca poti invata (retine) din ceva ce iti este spus… Eu sint adepta ideii ca un cuvint scris ramine intiparit mai usor in minte. Ceea ce aud sau vad pe online, ca si informatie, pierd foarte repede”

Eliza, 34 de ani, actrita:

“am ascultat o carte…cu Marcel Iures :))) Glumesc… Stiu ca domnul Iures a inregistrat o carte dar, din pacate sau din fericire, cu tot dragul pentru dinsul, nu am «evoluat» intr-atit incit sa ascult o carte…dar, cine stie?”.

Din punctul meu de vedere, asa cum am subliniat si in dialogul mentionat, experienta de a citi o carte “de hirtie” si aceea de a asculta o carte audio sint incomparabile, in favoarea cartii tiparite. Desigur, cistigi timp ascultind o carte, dar ramii cu ceva? Nu am suficiente informatii despre functiile memoriei ca sa spun daca memoria vizuala (in cazul lecturii pe hirtie) este sau nu mai eficienta (daca are, adica, o durata mai lunga) decit memoria auditiva (in cazul audiobook-ului). Stiu, doar, ca, in ceea ce ma priveste, am o mai buna memorie vizuala decit auditiva, prin urmare, daca scopul principal al lecturii este acela de a asimila si a retine informatii, varianta care mi se potriveste este cartea tiparita. La asta se adauga si memoria tactila si emotionala care face, in opinia mea, din lectura unei carti pe hirtie o experienta mult mai valoroasa si mai placuta decit aceea a ascultarii unei inregistrari.

Am crescut cu pick-up, la care am ascultat de la muzica, povesti si povestiri (memorabile intilniri cu povesti de Creanga, Oscar Wilde sau Hans Christian Andersen s.a.m.d.), la romane (ex. “Jane Eyre”, Charlotte Brontë). Dar acestea n-au facut decit sa-mi trezeasca gustul pentru lectura, sa nu mai spun ca textul, pentru o astfel de placa de pick-up, era interpretat pe personaje, de mai multi actori, in timp ce un audiobook are un singur lector, in cazul in care nu e vorba de dialoguri (ex. Plesu – Liiceanu).

In concluzie, nu sint de principiu impotriva audiobook-urilor, ba chiar cred ca o sa-mi achizitionez citeva in viitorul apropiat (pentru a le asculta, cum spuneam, in timp ce-mi fac ordine prin casa, ori pe strada, in loc de muzica, in format mp3) – Humanitasul are o oferta bogata in acest domeniu – dar cartea tiparita isi va pastra mereu primul loc in preferintele mele legate de lectura.

Voi ati ascultat vreodata audiobook-uri? Ce titluri? In ce situatii? Ce preferati, cartea tiparita sau audiobook-ul? De ce?

Sursa foto: de aici.