Jock Lauterer, lector de jurnalism la Universitatea North Carolina, fondator a doua cotidiene din acest stat american, vorbeste in cartea sa „Ziarul local” despre relatia ideala (si functionala in Carolina de Nord), dintre o astfel de publicatie si comunitatea careia i se adreseaza, despre cum sa scrii, adica, tinind cont de identitatea respectivei comunitati.
Ca ziar din Bacau te poti adresa acestui oras ca unei comunitati? Putem vorbi despre Bacau ca despre o comunitate, adica un grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune? Tind sa cred ca nu. Exista, da, comunitati ideologice, religioase sau de alta natura dar locuitorii Bacaului nu vor functiona probabil niciodata ca un grup unitar in raport cu interesele orasului.
Nu exista „marele noi” sau nu-l identific eu, in orice caz. Am identificat in schimb grupuri de interese, din jurul unor institutii publice de cultura (si implicit din jurul unor bani publici destinati acestei zone), tabere in cadrul unor bresle, precum cea a artistilor plastici, a scriitorilor sau a actorilor, gasti, dar nu exista un sentiment de mindrie locala.
Ce ne poate uni? Care sint nucleele noastre identitare? Ce ne face mindri ca sintem bacauni? Ce am apara cu pretul confortului nostru?
Am ramas fara biblioteca judeteana, fara teatru de animatie si fara muzeu de etnografie. Cine a aparat sau cine ar fi iesit sa faca un protest in fata Consiliului Judetean Bacau pentru ca aceste institutiii importante in evolutia spirituala a oamenilor locului sa nu devina chiriasii de azi ai altor institutii? Ziaristii au scris dar poate nu suficient sau poate nici nu ar fi contat fara o reactie locala relevanta. Initiativa unui grup restrins de a protesta impotriva poluarii emise de Sofert si de a cere retehnologizarea combinatului n-a avut decit un anemic sprijin local, fara efectul scontat.
In raport cu problemele comunitatii sintem probabil mai mult intr-o relatie pasiva, non – participativa de tipul „Nu-i problema mea”, chiar daca, asa cum spune un vechi proverb din Camerun, gasit in cartea citata, „Ploaia nu uda un singur acoperis”.
Fara reactii impotriva deciziilor care ne ameninta identitatea vom ramine mereu un oras fara a fi o comunitate.
In septembrie, Bacaul sarbatoreste „Toamna bacoviana”. Ii pasa cuiva?
Foto: Cristian Ghinghes
Foarte frumos si bine scris. Felicitari!
@ Florin Suciu, n-ati raspuns la intrebare… 🙂