Un doctor generalist mai sarit caruia i-oi fi parut cam sobra (who? me?) mi-a “prescris” unu – doua filme de comedie pe saptamina pentru o „terapie prin ris”. Am incercat. Neah! Tot ciudateniile mele is mai faine, mai ales ca mie pina si ceaiul imi place fara zahar. La “Broken flowers” (2005) am ajuns dupa ce mi-a picat cu tronc una din piesele din coloana sonora: “There Is an End” – The Greenhornes Feat. Holly Golightly.
Personajul principal este interpretat de Bill Murray ((Don Johnston), un Bill Murray apropiat ca structura celui din “Lost in Translation”, unul din filmele mele preferate. In “Broken flowers” se tace mult, taceri care devin densitati, regizorul a lasat spatii pentru meditatie.
Concluzia filmului, cu un subiect aparent frivol, sta in raspunsul pe care Don i-l da pustiului la intrebarea “So, as just a guy who gave another guy a sandwich, you have any philosophical tips or anything, for a guy on a-kind of- road trip?”: “Well, the past is gone, I know that. The future isn’t here yet, whatever it’s going to be. So, all there is, is this. The present. That’s it”.
“Broken flowers” a obtinut patru premii si 11 nominalizari. Pentru acest film, regizorul Jim Jarmusch a primit in 2005 la Cannes Marele Premiu al Juriului.
