Adevaratele spectacole te transforma, patrund in mintea ta si ramin acolo, descoperindu-ti, chiar impotriva vointei tale, zone neexplorate, te mai bintuie o vreme dupa ce s-au incheiat. O astfel de intilnire artistica a fost experienta exclusivista – si de aceea cu atit mai valoroasa – a unei repetitii cu public restrins la spectacolul de dans contemporan „Camera… (I Am Myself)”, la care coregraful Cosmin Manolescu si dansatoarea Catrinel Catana lucreaza in aceasta saptamina, in rezidenta artistica, la Centrul de Cultura „George Apostu” din Bacau, pentru premiera care va avea loc in luna iulie, intr-o camera a Hotelului Intercontinental din Bucuresti, pe o durata de 12 ore.
Vineri seara, am patruns/trait pentru o ora si jumatate in universul personal al artistilor, in apartamentul lor de hotel, strabatind etapele firesti ale unei cunoasteri interpersonale, de la rezerva la familiaritate, liberi sa parasim oricind spatiul de joc (living, dormitoare, balcoane) dar tintuiti locului de curiozitate si fascinatie, alaturi de cei doi artisti – doi oameni captivi intr-o relatie de cuplu ca intre corzile unui ring de box. Si dansul lor a fost revolta, furie, dragoste, singuratate, dorinta, erotism. Iar spectatorii au devenit, usor, personaje, atrasi in acest univers al captivitatii si al seductiei, printr-o privire, o atingere, un dialog intre artist si public.
Semiobscuritate, muzica, dans, Kim KI – duk, „Bad Guy”, carte de identitate, condoms, asternuturi albe, cinci perechi de incaltari barbatesti, aliniate la geam, o masa de toaleta, taburet rosu, o sticluta de parfum, mov, Alexandru Paleologu – „Despre lucrurile cu adevarat importante”, George Banu – „Peter Brooke – Spre teatrul formelor simple”, note de scenariu in 11 etape, „durere”, „revolta”, „cosmin”, „saruta o femeie”.
„Esti ok, Catrinel?”. „Da”. „Atunci continua, treci la nivelul urmator”.
A fost o experienta incitanta, interactiva, pe care am trait-o, diferit dar pina la final (unii au parasit spatiul de joc din primele minute), impreuna cu poeta Violeta Savu, artistii plastici Viorel Cojan, Luminita Radu, Raluca Bârzu, Marius Craita Mindra, Georgian Mazerschi si inca un domn psiholog al carui nume nu-l stiu, captivi cu totii in camera (apartamentul) celor doi artisti, ca intr-o stare de bine.
Coregraful Cosmin Manolescu are talentul de a crea evenimente artistice care ramin in minte, pentru ca se adreseaza mintii spectatorului, pe care-l provoaca, il surprinde, il seduce, pentru a-l aduce intr-o situatie de autocunoastere.
„Dreams. land” este un spectacol al sau pe care multi bacauani si-l amintesc inca. La fel va fi, cu siguranta, si „Camera… (I Am Myself)”, a carui premiera o astept cu nerabdare. In Bacau, forma finala a acestui proiect va putea fi vazuta in luna octombrie, in cadrul evenimentului „Dans contemporan – Bacau 2011”.
„It is hard to tell the world we live in is either reality or dream”…
