Vineri seara am vazut „Chiriasii” („The Tenants”, 2005), un film in regia lui Danny Green, dupa un roman de Bernard Malamud, film pe care il trec in categoria „La care nu voi reveni”. O tema supralicitata, un scenariu anost, decoruri de sfirsit de lume, un final dezolant. Herry Lesser (Dylan Mcdermott), un scriitor evreu american, ultimul chirias al unei cladiri abandonate din New York, se chinuie sa-si finalizeze cel de-al treilea roman, presat de contul tot mai anemic din banca. Intr-o zi, descopera ca de fapt nu e singur ci imparte cladirea parasita cu un alt scriitor, afro-americanul Willie Spearmint (Snoop Dogg). Pe amindoi ii vineaza si ii preseaza sa paraseasca imobilul proprietarul acestuia, un evreu, care vrea sa vinda cladirea.
Filmul se tese odata cu calvarul zilnic al celor doi, crizele lor de inspiratie, aproape inexistenta lor viata sociala si prietenia care “evolueaza” de la interes, la gelozie si ura, toate pigmentate de obisnuitele „meciuri” intre „o fatza palida” si un negru.
„Chiriasii” este un film care readuce in prim plan prea mult discutata lipsa de comunicare interrasiala sau chestiunile incorecte din punct de vedere politic, precum rasismul sau antisemitismul. Or eu m-am saturat de genul asta de subiecte, pentru ca nu vad lumea prin prisma corectitudinii politice, si ma intereseaza nu ce culoare are cel de linga mine, ci felul in care imi influenteaza viata.
Ce mi s-a parut cit de cit interesant a fost perspectiva din interiorul vietii unui scriitor, desi lumea revelata este dezolanta, prin saracia si izolarea care par a veni la pachet cu aceasta profesie. Ca personaj mi-a placut Irene (Rose Byrne), pentru personalitatea ei si pentru decizia pe care o ia in final.
