Cica lansare de carte sau Pacatul Bacaului

8
639

Intentia probabil a fost buna, asupra efectelor pozitive am dubii.

dincescu.jpgExista un pacat al Bacaului cu care nu reusesc sa ma impac: supraevaluarea nejustificata a unor intimplari si a unor autori de catre membrii mediului literar local. Lipsa gradelor de comparatie in evaluare duce la discursuri indecente despre un superlativ iluzoriu.
Singurul care se pastreaza lucid si respectabil in critica literara locala este Constantin Calin. Cind ii asculti pe ceilalti, ai spune ca printre noi traiesc cel putin doi – trei Eminescu.

Joi seara, intr-o clasa oarecare din Scoala “Octavian Voicu”, dintr-un cartier marginas al Bacaului, a fost lansat volumul “Clotele Seherezadei”, o antologie de poezie a scriitorului bacauan Stefan Dincescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacau. Cartea a fost publicata la Editura “Amphion”, a autorului.

Dupa schema mostenita, a oamenilor de la prezidiu care vorbesc multimii, si aici, in sala mica de clasa, un prezidiu promitator, format din Calistrat Costin, presedinte al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacau, poetul si criticul literar Petru Scutelnicu, poetul Vasile Puiu, prorector al Universitatii Bacau, publicista Elena Ciobanu, lector al Universitatii Bacau, criticul literar Petre Isachi si dramaturgul Viorel Savin, s-a adresat, intr-un limbaj direct proportional cu pregatirea, unui public compus in majoritate de elevi de clasele a V-a si a VI-a, care pareau a avea serioase probleme in a descifra sensul vorbelor “metafore lichide care te nelinistesc“, “poezia e un cancer violet”, “un poet e cu atit mai mare cu cit stapineste poetica timpului continuu“, “dupa ce citeste poezia, cititorul ori se sinucide ori o ucide pe Seherezada” si altele asemenea, pe care nici eu nu le-am gustat tocmai bine in contextul unui eveniment supraevaluat.

Previzibil sau nu, in aceasta seara Stefan Dincescu era “maestru” pentru invitatii sai, “o voce autentica in poezia româneasca”, asa cum ei au fost prezentati publicului in grad superlativ absolut: foarte talentati sau foarte importanti. Si tot probabil previzibil, nimeni n-a avut nimic de obiectat. Pe principul poate ca nu se cade sa-l critici pe cel care urmeaza sa te cinsteasca, tot in scoala mica de cartier, la ceas de seara.

“Cu tot respectul ma inchin la aceasta carte cu o arhitectura extraordinara”, a spus in tonul superlativ al serii poetul Vasile Puiu despre volumul lansat.

Tot de la universitar am aflat ca poetul Stefan Dincescu “a luat fiorul lui Mircea Dinescu si l-a maturizat”. Iar in sprijinul celor spuse, universitarul Vasile Puiu a recitat citeva poezii. Nu, nu pe ale autorului lansat, ci citeva poeme ale lui Mircea Dinescu, subliniind chiar o asemanare teribila intre versuri ale bacauanului si poezia lui Mircea Dinescu “Elegie la trenurile reci”.

Timpul a inceput sa devina neiertator si m-am gindit ca este bine sa-mi pun lucrurile in ordine. Aici este o munca de 30 de ani“, a explicat Stefan Dincescu publicarea unui antologii la o virsta nu foarte inaintata, 55 de ani. N-a explicat insa de ce volumul a fost editat la un corp de litera nefiresc de mare.

dinc1.jpg

dinc-poezie.jpg

Daca invitatii sai l-au asemanat pe Stefan Dincescu din acest volum cu Esenin, Maiakovski, Arghezi, Mircea Dinescu, o lectura tot merita sa incercati, pentru a descoperi macar singuri daca bacauanul e intr-adevar un “maestru”.

dinclansare.jpg

Iar daca acest autor e un Maiakovski, ar fi bine sa-si dea o sansa si sa se lanseze in alte contexte, decit intr-o scoala obscura de cartier, cu public format in majoritate de fetite in rochii, cu spatele gol, si parul aranjat in cirlionti ca pentru o zi mare. Si sa schimbe editorul, iar ar fi o idee bunicica.