Criticul si istoricul literar Eugen Simion a primit joi, 6 octombrie 2011, din partea Universitatii „Vasile Alecsandri”, din Bacau, titlul de Doctor Honoris Causa, acordat la propunerea Catedrei de Limba si literatura româna a Facultatii de Litere. Este cea de-a doua distinctie de acest fel pe care i-o acorda Bacaul, dupa ce in mai 2010 academicianul român a devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii „George Bacovia”.
„Sint multumit ca imi acordati aceasta onoare intr-un moment in care nu mai sint presedinte al Academiei si nu mai am alta putere decit aceea a operei. Acest semn de simpatie ma bucura, ma tuseaza, un gest de pretuire reprezinta un semn de succes. Intelectualii sint la un punct putin ipocriti, in public se arata obositi de succes, iar in intimitate il doresc, pentru ca se simt vulnerabili. Cind pui mina pe condei si scrii devii o prada usoara. Incercind sa ii cunosc pe cei despre care scriu mi-am dat seama cit de fragil este omul creator. Creatorul se simte inzecit vulnerabil prin opera lui de care nu este niciodata sigur. Nu sint «un monstru de eruditie» asa cum s-a spus aici, ci un om care stapineste putin nelinistile interioare si incearca sa puna putina ordine in aceasta dezordine a lumii in care traim”, a spus academicianul român la primirea distinctiei.
In firmul care urmeaza veti putea vedea si asculta 17 minute din discursul sau confesiv din cadrul festivitatii, in care a vorbit despre oamenii care i-au marcat destinul si despre modelele sale morale si intelectuale. Veti afla de asemenea care sint cei trei prieteni pe care i-a „daruit Dumnezeu”, dar si opinia sa despre incercarile contemporane de discreditare a unor scriitori precum Marin Preda.
Acad. Eugen Simion, Doctor Honoris Causa al Universitatii Bacau from Razvan Bibire on Vimeo.
In zilele urmatoare voi posta si partea a doua a discursului.
Întâmplător, neeuclidian, m-am aflat pe locul desemnat de vorbitor. Rândul al 3lea, extrema stângă, fiind locul său predilect, ca student.
Locul meu predilect e aleatoriu, dar cât mai centrifug.
Discurs cald, prietenesc, sincer. Îmi place de patima asta cuminte şi voinţa asta neabătută. La mai mare, la mai bine!