Azi s-au intimplat lucruri stranii in Bacau, si nu ma refer la vizita lui Tariceanu pentru inaugurarea podului de peste Bistrita si nici la afectiunea pe care a exprimat-o public prim-ministrul fata de o batrinica, dupa modelul Basescu, de i-a facut casa unei sinistrate infipte din Saucesti. Pe la prinz ma loveste o pofta neasteptata de covrigi proaspeti. Ispititi, colegii vor si ei. Calculez rapid o pofta echivalenta cu 19 covrigi. Nimic din toate acestea nu parea sa prevesteasca ce a urmat.
Spun „19” si intind banii prin geamul covrigariei catre vinzatoare. „Nu pot sa va dau decit 15”. Ma uit la lada plina virf cu covrigi rumeniti, presarati cu susan, de linga fata care mi-a dat vestea asta, si la cuptorul supraetajat din spatele ei, plin si el cu covrigei de bagat la copt, si-i adresez o intrebare bine cintarita: „Poftim?!”. „Nu pot da asa de multi, pentru ca nu mai avem covrigi”.
Ma gindesc fulgerator la colegii mei care asteapta prinzul si la pofta mea subita de covrigi, ma uit in dreapta, la singurul domn care astepta sa mai cumpere prohibitele fainoase cu susan, si logica deciziei imi scapa asa ca intreb dupa o tacere de o secunda la fel de bine cintarita: „Daca mai stau o data la rind imi mai dati patru?”. La acest atac neasteptat, covrigareasa cedeaza. „Citi ati spus, 19?” „Da.”
Plec contrariata de misterul covrigariei din colt dar cu punga plina. Ei vind, eu cumpar. Ce imi scapa? Oi fi dat peste niste covrigari care militeaza pentru egalitatea de sanse a bacauanilor la covrigul zilnic? S-o fi gindit tinara vinzatoare ca nu se cade, din considerente estetice, ca o faptura umana de sex faminin sa manince de una singura 19 covrigi? Sau a calculat vreunul dintre patroni ca lada plina cu covrigi va da bine daca Tariceanu, in vizita sa prin Bacau, se va opri la intersectia colt cu covrigaria sa-si infiga dintii lui albi intr-un covrig rumen de Bacau? Logica intimplarii imi scapa in continuare, doar ecoul, mult mai vechi decit aceasta covrigarie – „Dati cite una sa ajunga la toti!” – imi revine parca in minte.
Nebanuite sunt tainele vanzatorului de covrigi.
Poate nu ştia, sărăcuţa, să calculeze decât până la 7,5 lei. I-ai dat peste cap tot sistemul de valori.
Cum dracu se-ntîmplă toate ciudăţeniile astea în Bacău?
Trebuie că e un loc însemnat, divin, apocaliptic şi bacovian. Na, de mai înţelege ceva!
Ciorbea s-ancurcat cu Seche-n paraşută, Năstase-i dădea tîrcoale (Bacăului), că era fieful peseşditilor, corupţia cea mai mare, falsificatorii de carduri cei mai tari, hakerii ăi mai deştepţi din lume, curvele cel mai mişto, traficanţii de femei cei mai prodigioşi, toţi sunt din Bacău. Macaraua cea mai bengoasă din toată ţara, cade de pe pod.
Şi-acu, liberalii îşi fac şi ei capitala aici. Şi mai vine şi Băse de două ori pe săptămînă la baba din Săuceşti!
Cum să-ţi dea covrigăreasa nouăşpe produse? Ar fi fost normal?
De luna viitoare se dau numai pe baza de card, gen Metro/Selgros 😀
probabil daca ai fi fost si tu vanzatoare sau ai fi lucrat macar in domeniu ai fi stiut ca intr-o brutarie se mai pot face si comenzi…foarte probabil vanzatoarea avea deja comanda data si trebuia sa stranga covrigeii, cu siguranta era si seful in spate care nu ii dadea voie sa-i vanda…poate se anulase comanda intre timp…am trecut si eu prin asta si stiu ce sa vorbesc…cu adevarat lucrul cu oameni este cel mai greu. E foarte usor sa stai si sa judeci, nu ? cam asta se face in bacau…
@ diana, logica ta din finalul mesajului imi spune ca vinzi covrigei… Sa spunem ca avea o comanda, putea sa spuna asta, apropo de oameni si de comunicare.