Cultura, incotro?

2
696

Simpozionul National de Estetica 2010 a propus spre dezbatere tema “Cultura, incotro?”, o tema eterna, care predispune de regula la comentarii catastrofiste, in special din partea consumatorilor de forme traditionale ale culturii.

Ideea ca publicul contemporan, in special cel tinar, manifesta un interes tot mai scazut fata de cultura mi se pare o falsa problema sau, cel putin, o falsa concluzie. Este nerealist sa ne plingem ca “tinerii din ziua de azi” nu mai vor mileuri si bibelouri in cultura. Publicul s-a schimbat si este fireasca si o transformare a asteptarilor.

Nu mai stiu daca am citit asta undeva sau este o convingere care mi s-a format in timp dar cred ca interesul pentru cultura este constant. Vor fi mereu oameni interesati de cultura, iar numarul lor este si va fi mai mic decit al dezinteresatilor. Artistii, scriitorii, profesorii vor fi intotdeauna consumatorii propriilor opere sau ale celor din grupul apropiat. Cine consuma oferta muzeelor? Muzeografi, elevi, profesori, cercetatori. Cine merge la teatru? Actori, regizori, critici de teatru, profesori, elevi si alte persoane obisnuite cu acest mediu cultural din vremea scolii sau a studentiei. Cine citeste literatura? Scriitori, critici literari, profesori, studenti, elevi s.a.m.d. La aceste categorii se mai adauga in proportii variabile consumatorii ocazionali, conjuncturali.

Grupul consumatorilor de cultura nu dispare, el ramine constant. Ceea ce conteaza este cum maresti proportia variabila si cum o transformi in grup de consumatori fideli. Iar tinerii nu vor atrasi decit cu oferte care sa raspunda, macar in parte, intrebarilor care ii preocupa, intr-o maniera corespondenta sensibilitatii lor contemporane, diferita de aceea a generatiilor anterioare.

In opinia mea, un alt lucru de care au nevoie institutiile de cultura, in prezent, cel putin cele din Bacau, este un departament specializat de PR. Pe principiul “Daca nu esti pe google, nu existi, daca nu te promovezi, nu existi”. Nu iti convine ca prostia e vizibila, promoveaza valoarea.

Si pentru ca schimbarea necesita bani, cred ca managerii institutiilor de cultura trebuie sa se focalizeze pe posibilitati de a face rost de bani. Nu cred ca se mai poarta, eu, cel putin, nu mai gasesc credibil acest “personaj”, cultura desculta si despletita. Nu mai sint de acord ca, asa cum spunea de curind directorul unei astfel de institutii, cultura nu trebuie sa produca bani. De ce sa nu produca daca pentru a supravietui are nevoie de bani si daca, privind foarte abrupt problema, o motivatie a producatorilor de cultura este cistigul financiar, necesar pentru asigurarea existentei lor fizice? Nu face nimeni (or fi citeva cazuri), nici macar cultura, pe gratis, altfel, daca ar fi vorba doar de “amorul artei”, ar face toti voluntariat in cultura.

Masa rotunda “Cultura, incotro?” nu doar ca n-a fost “masa rotunda” dar nici macar n-a atins, decit cu doua – trei, exceptii tema. Un astfel de exemplu este scriitorul C.D.Zeletin, care, in finalul unui discurs dezarmant de lung, a rezumat problema in doua popozitii scurte: “Incotro merge cultura? Ea merge”.

FOTO: Ioan Ciobotaru


Warning: A non-numeric value encountered in /home/farafilt/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353