Cu „Am vazut zarit lumina”, primul recital din competitia Galei Star, Damian Oancea mi-a amintit ca-mi place Sorescu. Si mi-a mai amintit, pe alocuri, ca un actor poate sa-si faca rolul din miscarea sprincenelor, a muschilor fetei si ai corpului, din jocul de umbre si lumini al privirii, din inflexiunile vocii. Vocea sa mi-a amintit, tot pe alocuri, de Nea Marin Miliardarul al lui Amza Pellea. Dar a disparut prea curind dupa recital si n-am apucat sa-l intreb totusi pe Damian Oancea de ce Marin Sorescu se recita in sacou, daca decorul e un gard de tara intr-o rina, in care stau niste oale-n pari.
Marin Sorescu – Contabilitate
(una din poeziile mele preferate, inclusa in recital)
Vine o vreme
Cind trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.Citeva momente cind era sa fim fericiti,
Citeva momente cind era sa fim frumosi,
Citeva momente cind era sa fim geniali,
Ne-am intilnit de citeva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos –
Pe care l-am trait.O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.Si, în sfarsit, o soarta
Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
FOTO si VIDEO: Contrasens
