De-ar fi sa vii…la Casa Porto

Daca mergi cu atentie pe calea Romanului spre Bacau, imediat dupa restaurantul „Voltera”, pe drepta, la capatul unui drumeag nepietruit vei gasi o poarta spre un alt timp: Casa Porto. Aseara am ajuns si eu aici pentru prima data, la sugestia lui riverflow, si cred ca voi reveni ori de cite ori voi putea. Pe pajiste, printre salcii, visini, trandafiri si alei de lemn sunt rasfirate cu o extrema eleganta pilcuri de mese, fotolii, canapele albe. Ai senzatia ca pasesti intr-un salon, cu exceptia ca pardoseala e din iarba naturala sau din lemn.

Muzica este in perfecta armonie cu locul, timp de doua ore si jumatate cit am ramas aici n-am auzit decit “melodii de aur” cintate de Savoy, Mihaela Runceanu, Margareta Pislaru, Catalin Crisan, Mirabela Dauer, Anastasia Lazariuc, Vasile Seicaru, Stefan Hrusca. Iar in pauza scurta dintre melodii se auzea clipocitul apei din lacul cu nuferi.

Si ascultind in atmosfera aceasta, pe inserat, „Domnisoara” sau „De-ar fi sa vii” nu m-as fi mirat sa aflu ca pe pajistea aceasta picurata cu mese de culoare mahon, cu fotolii albe, luminate discret de felinare razlete, tinuta este obligatorie, desi eram cam toti imbracati sport. E un loc foarte potrivit pentru intilniri romantice dar probabil si pentru intilniri de afaceri de cinci stele.

Preturile nu sunt nici mici, nici piparate, servirea e pe masura elegantei locului iar mincarea gustoasa si indestulatoare.

Ti-am spus, sa stii, de-ar fi sa vii…