Primele spectacole de dans contemporan le-am vazut in facultate, la inceputul anilor 2000, la Odeon. Cred ca nu intelegeam mare lucru dar ceea ce ma atragea era ideea mea ca dansul contemporan e un fel de nesupunere a unor artisti in fata rigorilor clasicului. Faptul ca voiau sa-si exploreze creativitatea si sa se exprime diferit pentru mine era suficient sa-mi cistige atentia. Si mai era in plus senzatia aceea de bine pe care mi-o dadeau energia dar si armonia unui astfel de spectacol.
Astazi, dansul contemporan imi place in primul rind pentru aceleasi motive pentru care imi plac artele contemporane, pe care le consider forme de cercetare a existentei si a fiintei umane, cu rol in procesul evolutiei noastre spirituale. Un produs de arta contemporana, dans, teatru, lucrare plastica s.a.m.d. este un discurs al unui artist despre lumea in care traiesc iar interpretarea/confesiunea sa imi poate oferi o imagine noua, diferita asupra realitatii. Arta contemporana este pentru mine o forma de explorare a necunoscutului existentei, a acelei zone care incepe cind se incheie perceptibilul, a marginilor sau dimpotriva a inceputului fiintei. Iar spectacolul de dans contemporan, devenit o zona de sincretism al artelor – unde intilnim, pe linga arta miscarii, si muzica, si teatru, film, arta plastica s.a.m.d. – reflecta, la modul ideal, mult mai bine ritmurile, vibratia timpului in care existam, decit o propunere artistica singulara, precum, poate, o expozitie de pictura. Un spectacol reusit te transforma, iti deschide mintea.
Dansul contemporan e zona estetica de protectie impotriva uritului existentei, de descarcare de energii negative si de asimilare de energii pozitive. In acest sens, sprijinirea artelor este o necesitate, ce tine de securitate si protectie sociala. Arta contribuie la sanatatea spirituala, in aceeasi masura in care medicina contribuie la sanatatea fizica a individului. Astfel ca artistul are, pe scena, responsabilitatea medicului, in sala de operatie. Un spectacol de dans contemporan izbutit te pune in armonie, cu tine insu(a)ti, cu lumea din jur, iti activeaza capacitati latente de perceptie si creativitate, te ajuta sa auzi cu simtul vazului si te poate face sa te intrebi, privind, „ce viteza atinge corpul in repaus?”.
Obisnuiesc sa spun ca artele spectacolului sint o oglinda in care iti poti vedea sufletul. Acest lucru este cu atit mai adevarat in cazul dansului contemporan, care e, in esenta, orice tip de miscare, de la cea vizibila, a existentei cotidiene, pina la cea invizibila, a sufletului.
