De ce n-o sa mai calc la un concert Stefan Hrusca

Cei care nu ma cunosc o sa spuna ca-s un soi de Grinch. Imi asum riscul.

Luni seara am fost la concertul de colinde pe care Stefan Hrusca l-a tinut in Bacau, in cadrul turneului care se va incheia pe 27 decembrie. Dupa o ora si jumatate in care, printre colinde, a marturisit cu voce calda si accent maramuresean cit de emotionanta este intorcerea acasa si cit de frumos si unic este acest obicei românesc de a colinda in seara de Craciun, Stefan Hrusca mi s-a dezvaluit un personaj mult mai putin cuprins de spiritul Sarbatorilor.

Am fost curioasa sa-mi spuna de ce revine la sfirsit de an in România pentru a tine aceste concerte si, daca reintoarcerea este o reafirmare a unei iubiri fata de traditiile noastre, fata de acest loc, de ce a plecat.

Sensibilul vestitor al Craciunului, stabilit in Canada din 1991, a catalogat intrebarea „destul de puerila” si a comentat rizind urmatoarele: „Atunci am sa plec si n-am sa mai vin. Ti se pare normal? „. I-am comunicat pe un ton serios ca spectacolul la care tocmai asistasem a avut mai multa substanta decit acest raspuns.

Au mai urmat si alte cuvinte, mai „artistice”, mai „Stefan Hrusca type”, dar raul se produsese deja.

„Ma intorc pentru ca sint dator publicului, ma intorc peste tot unde sint români, este o continua intoarcere. Din ’91 n-am lipsit niciodata de acasa nici intr-un an dar, mai mult, am inceput sa fac spectacole si la românii din celelalte tari unde sint raspinditi. E o datorie a mea, e un lucru bun si pentru spectatorii care-mi cunosc cintecele si care vin sa se intilneasca cu mine la concerte. Si asa o sa fie tot timpul, am sa fiu acolo unde o sa fie români. Asta este momentul frumos, rentoarcerea continua, chiar la noi insine” (Stefan Hrusca, Bacau, 30 noiembrie, 2009).

Eu ii inteleg emotia si nevoia rentoarcerii continue dar inteleg la fel de bine ca un bilet la acest concert m-a costat 50 de lei, ca spectacolul din Bacau a avut peste 400 de biletete vindute – faceti singuri un calcul – si ca dupa invitatia pe care a facut-o la finalul concertului – „Daca veti dori puteti lua la iesire un CD cu colinde, voi oferi autografe. Putem face o fotografie impreuna, chiar si cu telefonul” – s-au vindut citeva zeci de CD-uri, la 10 si 20 de lei. Inteleg deci ca a fost un inceput financiar bun pentru un turneu lung.

Ii respect munca si ii recunosc darul – are o voce incredibila – dar respectabile mi se par si cistigurile pe care le va avea in urma acestui turneu in care din iubire fata de traditiile noastre si din datorie fata de public a programat 40 de concerte, chiar cite doua in aceeasi zi, concerte care se vor desfasura majoritatea in Case de Cultura, cu mult mai multe locuri decit Sala „Ateneu” din Bacau. Pretul unui bilet ajunge, la Sala Polivalenta din Bucuresti, la 130 de lei. O sa-l respect si eu, de acum, mai intens emotionata cind o sa ne daruiasca, din iubire, un colind pe parale mai putine.

Bacauanii s-au inghesuit sa-i ia un autograf, sa-l atinga, sa faca fotografii cu el,sa-l pupe, sa-l maguleasca, Stefan Hrusca a zimbit cu candoarea primelor surisuri dar mie intilnirea mi-a lasat acelasi „gust” ca imaginea comertului religios la greci. Si emotia din jurul Craciului poate fi la fel de profitabila precum emotia religioasa.