De ce se vinde Tudor Gheorghe (II)

1
718

In plina criza financiara, cind spectacole cu solisti cunoscuti se anuleaza, iar oamenii nu mai au sa dea 20 de lei la teatru, un artist precum Tudor Gheorghe continua sa vinda, chiar si la 70 de lei biletul. Marti seara, indragitul solist a revenit in fata publicului bacauan cu un nou spectacol, “Cavalerii felinarelor tirzii”. L-au primit cu aplauze aproape 400 de spectatori bacauani, pentru ca, in timp ce vedete “la plic” tin prima pagina a tabloidelor cu stiri din budoar, promovind false valori, Tudor Gheorghe continua sa fie, cu discretie si eleganta, ceea ce este: un artist veritabil, pro-valoare, care cintind se rafuieste cu umor si rafinament, cu Puterea care in 40 de ani nu a reusit sa-l reduca la tacere.

“Am bucuria de a le transmite celor din Guvern, Presedintie si Parlamentul României ca institutia care sint functioneaza la parametri normali. Nu m-a oprit nici regimul trecut in niciun fel, cum ar fi trebuit ca sa nu mai rasar, nici cei din ‘90 incoace, nici criza”, a spus artistul in deschiderea unui spectacol de doua ore, inceput si incheiat muzical cu melodia “Tot ce-i românesc nu piere”, a lui Jean Moscopol. “Esti 40 de miliarde de euro datoare, s-a adresat artistul unei fetite prezenta in sala. Atit sintem datori, si eu si parintii tai, cu atit ne-au indatorat si o platesti si dupa ce noi nu vom mai fi”.

Obsedat de interbelic

Acompaniat de instrumentisti ai Orchestrei simfonice “Oltenia” din Craiova, prezenti in acest turneu sub numele de “Arkadia”, sub conducerea dirijorului si orchestratorului Marius Hristescu, director artistic al Filarmonicii craiovene, Tudor Gheorghe a purtat publicul in perioada interbelica, interpretind cele mai frumoase melodii din repertoriul a doua legende ale muzicii interbelice, Zavaidoc si Jean Moscopol.

“Am incercat ca spectacolele mele sa fie tematice, sa nu vin niciodata la Bacau cu acelasi spectacol. Obsedat fiind de doua perioade care ma fac sa fiu mindru ca sint român, perioada pasoptista, in care tinerii au plecat in strainatate pe banii lor, s-au intors in tara si au facut România, si perioada interbelica, o explozie de spirit românesc incredibila, am incercat sa fac un tablou sonor al lor. Am facut de fapt trei, spectacolul din aceasta seara este cel de-al treilea. Ne vom plimba intre Zavaidoc si Moscopol, doua lumi diferite, care n-au fost antagonice, doua clase care s-au respectat reciproc”, s-a adresat artistul publicului.

Pe durata intregului concert Tudor Gheorghe s-a aflat intr-un dialog cuceritor atit cu spectatorii, cit si cu membri ai orchestrei, un joc creator de spectacol, savurat din plin de cei prezenti. A reusit astfel sa redea parfumul perioadei interbelice, nu doar prin cintece alese ci si prin povestiri, tablouri in cuvinte dintr-o perioada caracterizata de poezie si eleganta, voie buna, cu domni curtenitori si “cuconeturi frumos mirositoare”. Printre melodiile interpretate sau numarat refrenuri precum “Foaie verde ca aluna”, “Da-mi gurita sa-ti sarut” , “Te astept diseara-n Cismigiu”, “Violete pentru fete”, “Dragostea-i ca si o riie” s.a.m.d.

Vrea o OUG pentru introducerea tangourilor in discoteci

O gluma a artistului a exemplificat aproape trist diferenta dintre calitatea relatiilor interumane din interbelic si realitatea actuala. “Azi se duc la discoteca cu ciunga-n gura, nici nu se uita la fata cind danseaza, se uita pe sus, poate afara s-o priveasca, dupa, cine stie… As da o ordonanta de urgenta sa se bage tangoul obligatoriu in discoteca”, a spus Tudor Gheorghe spre deliciul spectatorilor. Continuind gluma solistul a provocat publicul sa-si imagineze scene de tango si in Parlament, intre “doamna Anastase” si “Domnul Ponta”, Ioan Oltean sau Valeriu Tabara.

Cunoscutul refren “Mina, birjar” a hipnotizat publicul care ar fi aplaudat probabil daca nu ar fi fost lasat fara reactie de echilibrul seducator dintre vocea artistului, versurile si ritmurile muzicale dintr-o alta epoca. Iesiti de sub vraja, spectatorii si-au venit in fire intr-un ropot prelung de aplauze. “Astia a lui Moscopol pareau pierduti in amor, vorbeau cu birjarul, astia a lui Zavaidoc vorbeau direct cu calul, n-aveau nevoie de intermediar”, a glumit artistul inainte de a interpreta mai departe “Di, di, murgule, di”.

“N-am ce face, e istoria mea si trebuie s-o cint asa cum e”

Dupa calatoria romantica in poezia perioadei interbelice, presarata cu ironii la adresa Puterii momentului, a falselor valori românesti, Tudor Gheorghe a incheiat spectacolul in ritmuri realiste, cu melodii scrise de Jean Moscopol in America, unde s-a refugiat in perioada comunista, melodii care descriu realitati formate din cuvinte cheie precum “hrana pe cartela”, “cota”, “Gheorghiu «Jeg»”, “Securitate”, “Rusia”, “comunism”.

“Nu s-a schimbat nimic in 70 de ani, numai cuvintele. Mi-a fost greu sa cint. N-am ce face, este istoria poporului român. E istoria mea si trebuie s-o cint asa cum e. Nu ma dezic de nici unele, trebuie sa ni le asumam”, a spus Tudor Gheorghe iar versuri precum “Intr-o tara comunista, daca ai un caracter sinistru, poti ajunge usor ministru” au parut pentru citeva momente foarte actuale.

“Inchei cu ce cred, cu sentimentul care ma domina in aceasta perioada grea”, a mai pus artistul inainte de a interpreta din nou in apluzele ritmice ale publicului “Tot ce-i românesc nu piere”, a lui Jean Moscopol. O fetita i-a oferit crizanteme albe, altcineva flori galbene iar cei aproape 400 de spectatori minute in sir de aplauze. Si intrebindu-ma simplu “de ce continua sa se vinda Tudor Gheorghe, mi-au venit in minte trei cuvinte reper pentru concertele sale: voce, spectacol, continut.


Warning: A non-numeric value encountered in /home2/farafilt/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353