Despre emotia copy-paste

5
773

Au inceput sa soseasca deja in casuta mea de e-mail cete de urari copy-paste, de la colaboratori, institutii sau persoane fizice, chiar de la unii amici. Ma descopar printre zeci de “fericiti” destinatari ai aceluiasi mesaj electronic transmis in serie de expeditor, un gind coral, o emotie corala, cum altfel poate fi o felicitare cu destinatari multipli? Pentru mine aceste mesaje sint nule. Ar putea linistiti sa nu le mai trimita. Pe unele nici nu le deschid.

Cine poate fi emotionat de un astfel de gest mecanic? Nu e nimic personal in asta. E o emotie de grup, e un semn de consideratie (?) copy-paste, de gind copy-paste, e zero. Singurele emotii, daca ai rabdare sa cercetezi un astfel de mesaj, le poti resimti in asocierea cu destinatari onorabili, adicatelea daca nu ai fost atasat alfabetic la lista, ci esti intr-o companie selecta. In cazul in care practici sportul, poate fi probabil palpitant sa urmaresti si daca o felicitare pe care ai trimis-o ajunge inapoi la tine, in acest joc electronic de Craciun “primeste si multiplica mai departe”. Pe mine, insa, un astfel de sport de iarna cu tot mai multi adepti ma lasa complet rece.

Singura urare valoroasa pe care am primit-o pina acum de Sarbatorile de iarna de anul acesta a venit, prin posta, de la sora mea si de la cumnatul meu, din Londra. Mi-au oferit astfel in dar gindul si timpul lor, in atitea momente in care au cautat felicitarea, au ales-o, au scris-o, au dus-o la oficiul postal. E un gind frumos care continua sa vietuiasca si care li s-a intors, in surpriza cu care am primit felicitarea, in emotia cu care am citit-o, in bucuria pe care o simt cind ma uit la aceasta felicitare asezata in casa, la vedere.

Voi iubiti urarile copy-paste?