Eram la Conferinta Nationala de Estetica, in Aula „Moldova” a Universitatii „George Bacovia”. Marin Aiftinca tinea o prelegere despre relatia dintre estetica si frumos in viata cotidiana. Ma uitam cu atentie la oamenii din prezidiu, la felul in care existau atunci, in acel loc, la gesturi, atitudine, tinuta, la raportul pe care fiinta lor parea sau nu sa-l aiba cu lucrurile exterioare. Si dintr-odata l-am intrebat pe colegul meu: „Pe chipul caruia vezi sufletul?”. Nu i-am cerut sa-mi spuna ce intelege el prin suflet si nici el nu m-a intrebat pe mine. In prezidiu mai erau, in afara de Aiftinca, Grigore Smeu, Valentin Ciuca, Liviu Danceanu, Venera Cojocariu, Petru Bejan, Alice Caprioara si Stefan Munteanu.
Daca as fi fotograf profesionist as face o serie de lucrari in care sa surprind sufletul omului, o provocare, atit timp cit nimeni n-a putut spune pina acum ce forma are. Liviu Danceanu este dintre cei putini pe al caror chip se vede, totusi, foarte distinct.
