”Despre iubire nu poți să înveți nimic, pentru că ea nu vine decât într-o stare de grație” (RUMI)
Ceea ce avem nevoie să știm/să trăim pentru a ne fi vizibil mai bine se află uneori la un pas de noi, ascuns de zgomotul urban sau de zgomotul minților noastre. Întâlnirea… It’s a matter of choice.
În seara aceea, Bucureștiul era sub ”asediul” a trei evenimente ce captau atenția majorității: Festivalul Național de Teatru, Pelerinajul de Sf. Dumitru și o nouă vară indiană care umplea parcurile de oameni seduși pe înserat de aerul cald și de natura înflorită.
Într-una dintre sălile de concerte ale Centrului Național de Artă ”Tinerimea Română” se adunaseră oameni de diferite vârste, naționalități, etnii, religii, profesii (m-am bucurat să-l văd în public pe regizorul Alexander Hausvater) ș.a.m.d. care se întâmpinau cu un zâmbet, o îmbrățișare sau cu o simplă privire de recunoaștere a unei trăiri sau unei așteptări comune.
Prilejul întâlnirii a fost concertul de lansare a albumului ”Ancestral Dialects”, eveniment organizat de Yasna Production și Art and Heritage Association, dar experiența întâlnirii a trăit-o fiecare în felul său și cei mai mulți au plecat acasă nu doar cu CD-ul lansat, ci și cu un alt fel de a privi înspre lume sau înspre sine însuși.
”Ancestral Dialects” (”Dialecte ancestrale”) este un proiect de cercetare al artistului iranian Ali Asghar Rahimi, compozitor, vocalist și maestru al tamburului, ce recuperează și înglobează sonorități și credințe ancestrale din cultura persană, dar și cele mai frumoase versuri ale poetului persan Mawlana Jalaludin Rumi (Moulavi), într-un discurs muzical, mistic, transcedental, care invită la pace și meditație.
Îi sunt parteneri în acest drum spre autocunoaștere și cunoaștere a lumii prin muzică, la fel cum i-au fost în concertul de lansare a albumului, Mircea Kirally, compozitor român de teatru și film, violoncelistul Attila J. Szabo, artist de origine maghiară, membru al Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, din Cluj – Napoca, și Elena Ivanca, actriță a Teatrului Național din Cluj – Napoca. Împreună reușesc, fără nicio greutate, în ciuda barierelor culturale sau lingvistice, să găsească drumul direct, atât unul către altul, cât și spre cele mai fine corzi ale sufletului, ce vibrează și rezonează în întreaga ființă a ascultătorului, indiferent de naționalitate, religie sau etnie.
E o ”întoarcere la inocență”, la adevăruri primordiale, declanșată de vocea profundă, misterioasă, extratelurică a artistului Ali Asghar Rahimi și de sunetul tamburului pe care-l strunește cu măestrie. Mircea Kirally, un artist crossover, îmbină în muzica sa, la sintetizator și clape, teme arhaice cu aranjamente moderne, iar de sub degetele sale se nasc ritmuri și poeme ale naturii. Viloncelistul Attila J. Szabo este o prezență când ludică, temperamentală, când subtilă, ca o însoțire fără cuvinte, în acest dialog scenic în care individualitatea și personalitatea artistică aproape disonantă a fiecărui muzician se împletește unitar în fluxul interpretării. Vocea caldă, pătrunzător mângăietoare a actriței Elena Ivanca, devine și ea muzică, atunci când dă glas versurilor poetului persan Rumi. Ea știe să dea rostirii cadența și tonalitățile perfecte, în asemenea măsură încât – prin vocea sa – poezia pare tot muzică, iar toate împreună, sunet și cuvânt, materii din care este făcut sufletul.
Închizi ochii și asculți… doi români, un iranian, un maghiar, auzi română, persană, auzi clape, violoncel, tambur…, dar nu mai simți… nicio diferență de naționalitate, nicio diferență religioasă, nicio diferență… doar o vibrație magnetică în care trecutul se împletește cu prezentul, rațiunea cu emoția, sonoritatea corzilor și a clapelor, cu sunetele naturii, notele devin Cuvânt, iar poemele…, muzica sufletului…
Granițele de timp și de spațiu se topesc în această întâlnire muzicală, mistică, spirituală, care-și găsește ușor drumul spre sufletul spectatorului, prin profunzimea și în același timp prin simplitatea mesajului, astfel încât nimeni, aproape, nu mai e, ascultând sau performând, spectator sau artist, iranian, român sau maghiar, creștin, musulman ori evreu, tânăr ori bătrân, femeie, bărbat sau copil, nimeni nu mai este, în spațiul și în timpul acesta redefinit de muzică și de poezie, decât… suflet. Și te topești în înțelegerea acestei clipe, oricât de trecătoare ar fi capacitatea ta de a privi în ochi adevărul, și știi că nu există alt adevăr universal decât iubirea, că, de fapt, ”Dialectele ancestrale” (”Ancestral Dialects”) sunt ”Dialectele Iubirii” universale. Și devii una cu vocea ca din altă lume și din alt timp a artistului iranian, cu ploaia ușoară, muzicală, ce șiroiește din sintetizatorul lui Mircea Kiraly, cu bătăile de inimă care se aud din cutia de rezonanță a violoncelului lui Attila J. Szabo și cu șoapta ca o voce interioară a Elenei Ivanca.
https://soundcloud.com/ali-asghar-rahimi-official/rastan-ancestral-dialects
Probabil că nu există ceva mai frumos și mai curat ca această mică bijuterie muzicală imprimată de spiritualitate, creată de cei patru artiști, și probabil că ”Ancestral Dialects” este un concert pe care UNESCO ar trebui să-l itinereze nu doar în țările de proveniență a artiștilor implicați în proiect, ci în toate statele membre, ca un mesaj internațional de pace și înțelegere, de respect pentru viață.
Pentru Mawlana Muhammad Djalal-u-Din RUMI, supranumit ”prințul poeților sufiști”, una dintre cele mai mari figuri spirituale ale tuturor timpurilor, inima era ”principalul organ de percepere a realității”. A crezut că ”dragostea a fost cel mai mare semn al lui Dumnezeu arătat omului”, iar iubirea divină, ”ghidul spiritual” al vieții sale. Singura religie:
Întâlnirea cu albumul sau cu spectacolul live devine o experiență foarte personală, o trăire extatică, aproape mistică, sau pur și simplu o stare de detașare de cotidian, și te poți descoperi zâmbind, ori lăcrimând, ca într-un proces de curățire interioară pe care puritatea muzicii și a poeziei l-au declanșat în suflet. Și involuntar te gândești la cineva apropiat căruia/căreia ai dori să-i faci acest dar prin album: călătoria înapoi, spre sinele adevărat, spre ”dialectele ancestrale” ale trării (universale).
Side effect-ul la ascultarea albumului sau la participarea la acest concert va fi că, pentru câteva zile măcar, nu vei mai putea asculta niciun alt fel de muzică, decât cu senzația pe care ți-o dă plasticul, după ce ai atins fibre naturale, ca și cum după ce ți-ai (re)auzit your true self, niciun alt sunet nu mai încape în cutia de rezonanță a inimii. Asculți și apoi mergi altfel mai departe în viață. Și vrei să afli mai multe despre Rumi, mai multe despre sufism și poezia mistică persană, mai multe despre Konya, Iran sau Persia, mai multe despre Ali Asghar Rahimi, Elena Ivanca, Attila J. Szabo sau Mircea Kiraly. Sau, pur și simplu, mai multe despre… tine.
Hidden Music (RUMI)
”I wonder
from these thousand of „me’s”,
which one am I?
Listen to my cry, do not drown my voice
I am completely filled with the thought of you.
Don’t lay broken glass on my path
I will crush it into dust.
I am nothing, just a mirror in the palm of your hand,
reflecting your kindness, your sadness, your anger.
If you were a blade of grass or a tiny flower
I will pitch my tent in your shadow.
Only your presence revives my withered heart.
You are the candle that lights the whole world
and I am an empty vessel for your light”
(Source: ”Ancestral Dialects” Album)
”ANCESTRAL DIALECTS”
Music: Ali Asghar Rahimi / Lyrics: Rumi
Ali Asghar Rahimi – tanbour, vocals;
Attila J. Szabo – cello;
Mircea Kiraly – seaboard
Guest Artist: Elena Ivanca – poetry reading
Orchestration, recording, mix & mastering:
Mircea Kiraly
Producer:
Mircea Kiraly Production Ltd.