Luni seara a avut loc la sala “Atelier” a Teatrului National din Bucuresti premiera spectacolului “Exil in pamintul uitarii”, pe care l-am vazut pe scena Teatrului Municipal “Bacovia”, la avanpremiera, pe 31 octombrie, in ultima zi a Festivalului de Dans Contemporan – Bacau 2009.
Dupa reprezentatia bacauana a avut loc, la Centrul de Cultura “George Apostu”, o discutie informala, moderata de managerul cultural Cosmin Manolescu. S-au spus atunci lucruri importante pentru istoria “Exilului…”. Coregrafa Andreea Tanasescu a vorbit despre inceputurile acestui spectacol si a raspuns observatiilor din public asupra aspectelor perfectibile din acea faza a proiectului, aspecte legate de ponderea versurilor in spectacol, de lumini, de proiectia video s.a.m.d. “Am dorit sa ramin in poezia mintii lui” a fost una dintre declaratiile coregrafei, care mi se pare ca definesc cel mai frumos acest proiect cu radacinile in viata poetului Barbu Fundoianu.
Sint curioasa sa stiu cum s-a mai asezat spectacolul in saptaminile care au trecut de la avanpremiera la premiera. Poate o sa-l revad in Bacau sau poate o sa-l vad la Bucuresti.
Coregrafa Andreea Tanasescu:
Conditia de coregraf si de dansator este foarte dificila in România, oamenii au programe diferite, intr-o prima perioada am lucrat foarte mult singura, cu creionul in mina.
L-am descoperit pe scriitorul Fundoianu in Paris. M-au impresionat foarte mult textele si destinul acestui om destul de curajos, care a trecut cu optimism printr-o serie de experiente, un om care dintr-o greseala a ajuns in lagar. Am trait la Paris sapte ani. Am inteles atunci lucruri legate de emigratie, de conditia noastra de artist”.
Nu vreau sa ramina un proiect legat doar de viata lui Fundoianu, mi-am dorit mai mult, sa trag atentia asupra anumitor probleme, general umane, precum razboiul, suferinta s.a.m.d.”.
A fost un noroc, o sansa, sa-i intilnesc pe oamenii cu care am lucrat la proiect. Am avut parte de momente extrem de frumoase in care am descoperit aceste texte si chiar ne intrebam cum sa le redam coregrafic pentru ca erau foarte puternice dar nu am dorit sa le scot, sa fac doar un proiect de dans, am dorit ca in spectacol sa fie prezent cuvintul lui Fundoianu. E greu sa imbini teatrul si dansul, pentru ca dansul are un limbaj, desigur, el spune multe, sint foarte multe nuante intr-un gest, dar nu e intotdeauna usor sa apropii gestul de text. Am lucrat foarte mult asupra ritmului. Ei m-au ajutat foarte mult si vreau sa le multumesc. Proiectul nu e terminat, el va fi imbunatatit pentru premiera din Bucuresti, pentru celelalte reprezentatii. Aici a si lipsit unul dintre actori”.
Sint si texte de-ale mele, a trebuit sa fac anumite legaturi. «Eu, eu, eu, noi, noi, incetati», astea sint ale noastre”.
Criticul de dans Gina Serbanescu:
“Sint in acest spectacol momente de coregrafie remarcabile care au loc in acelasi timp cu momente de proiectie remarcabile. Nu cred ca orice spectator are o atentie atit de distributiva si e pacat sa se piarda una din ele”.
Apropo de texte, eu am remarcat un fragment, cred ca era al lui Fundoianu, care vorbeste de acel gol, care e practic instituirea absentei lui Dumnezeu, – e clara influenta lui Friedrich Nietzsche – si mi se pare interesant ca aceasta absenta a lui Dumnezeu este inlocuita printr-o imagine paradigmatica pentru subconstientul colectiv: Dumnezeul ca papusar. Cred ca e important sa se insiste asupra acestei relatii intre absenta lui Dumnezeu, modul in care el o resimte si strigatul lui dupa Dumnezeu, in conditiile in care stim bine ce destin a avut. Mai ales ca pentru papusar ai si o interpreta de exceptie, cu o amprenta corporala foarte puternica”.
E un om care a suferit o penitenta a corpului si trebuie aratat prin corp”.
Nicoleta Blanariu (Universitatea Bacau):
“Cred ca exista in Fundoianu texte care pot avea asupra publicului un ecou sporit fata de textele care au fost alese in momentul asta. (…) Cred ca ar trebui cautate niste fragmente cu o densitate imagistica, care ar putea fi dublate sau a caror rostire pe scena ar putea fi dublata de o reprezentare vizuala, fie coregrafica, fie de proiectie, ce decideti dumneavoastra”.
Coregraful Andreea Tanasescu:
“E totusi un proiect de dans, nu am vrut sa intram foarte mult pe partea de teatru. Fundoianu te atrage spre zona de teatru si textele lui sint atit de frumoase si de puternice ca ai dori numai sa le citesti, sa le simti, sa faci numai asta, sa nu mai faci dans. Eu nu am dorit sa aleg latura asta extrem de intunecata, am vrut sa ramin in poezia mintii lui, in jocul mintii lui. N-am vrut sa centrez latura de dramatic. Sigur ca este vorba de suferinta acolo dar am vrut sa existe numai niste ferestre de suferinta”.
Date despre spectacol (sursa: Centrul International de Cultura si Arte “George Apostu”):
Proiectul porneste de la texte scrise de scriitorul român de origine ebraica Barbu Fundoianu (Benjamin Fondane). Destinul captivant, tragic al scriitorului condamnat la tacere prin gazare in 1944 la Aushwitz/birkenau, captat sub forma de fulguratii auditive in „scrisorile doamnei Fondane catre familia Maritain” si in dialogul acesteia cu un partner imaginar, constituie suportul psihologic dar si pretextul pentru a sugera in gestual o adevarata arheologie emotionala.
“Exil in pamintul uitarii”
dupa texte scrise de Benjamin Fondane (Barbu Fundoianu)
Coregrafie: Andreea Tanasescu
Interpretare: Vanda Stefanescu, Momo Sanno Peter, Andreea Tanasescu
Actori: Alexandra Ionita, Richard Bovnotzky
Papusar: Ana Creciun
Muzica: Bang on a Can, Acordion Tribe;
Eivind Aarset, Dabmar Krause
Costume: Nela Voicu
Video: Vali Chincisan.
Management: United Experts
Spectacolul a fost realizat in cadrul programului de rezidenta pe dans contemporan, derulat de Centrul International de Cultura si Arte „George Apostu” Bacau, in parteneriat cu Centre de Creation Choregraphique Trois C-L din Luxemburg.
