Ipocrizia domină și conduce România. Liderii politici mimează orgasmul iubirii de aproapele când, de fapt, e o narcisistă iubire de sine. Nu oamenii sunt cei care contează, ci ”oamenii mei”.
Educația a fost iar băgată în vacanță forțată. Pentru că le pasă. Acesta este noul discurs cu referire la cei nevaccinați: grija. Vor să-i ”protejeze”. Într-un moment de neatenție, am putea dezvolta chiar un sindrom Stockholm, și să ne îndrăgostim de cei care ne țin captivi în casă, refuzându-ne dreptul la educație, din această enormă grijă pentru viețile noastre.
Doar că… Niciun alt demers – în afara acestei obsesii pentru vaccinarea obligatorie (în prima zi de ”vacanță”, școlilor și s-a cerut să completeze în Inspect cine este vaccinat și cine nu este vaccinat în instituție) – nu trădează această ”grijă” pentru educație, datorită căreia am înecat motoarele anului școlar, la foarte scurt timp după ce îi dădusem ”prima cheie”.
Aș fi crezut că oamenii sunt cei care contează, dacă în cei doi ani de pandemie ați fi făcut investiții în formarea cadrelor didactice pentru școala online (dar au fost nevoite să se descurce singure).
Aș fi crezut că oamenii sunt cei care contează dacă ați fi investit în achiziționarea de echipamente performante pentru școala online (dar, din nou, profesorii, părinții, elevii au fost nevoiți să se descurce singuri). Dacă ați fi alocat bani pentru investiții în școli.
Aș fi crezut că oamenii sunt cei care contează, dacă în condițiile în care pandemia a scăzut veniturile multor familii, ați fi plafonat prețurile la alimente, energie ș.a.m.d, ca să asigurați dreptul la o viață decentă al celor de care spuneți că vă pasă.
Aș fi crezut că oamenii sunt cei care contează dacă ați fi făcut o lume în care orice copil să poată avea un parcurs coerent, nefracturat, între școală și piața muncii, între valorile pe care școala încearcă să i le transmită și valorile recunoscute la nivel social. Acum nivelul fracturii scade de la absolvire, chiar mai jos, pentru că de la grija pentru a eradica abandonul școlar s-a ajuns la încurajarea lui, prin îndepărtarea brutală a copilului de școală, în vacanțe impuse și perioade lungi de izolare în școala online.
Aș fi crezut că oamenii sunt cei care contează dacă nu ați fi încurajat, prin măsuri restrictive, discriminarea, segregarea, fratricidul social.
Aș fi crezut că oamenii sunt cei care contează dacă, pe lângă achiziționarea vaccinurilor, ați fi investit în medicamente și echipamente pentru spitale. Mereu. Dar mai ales acum.
Aș fi crezut.
Dar nu mai cred.
Că dincolo de perdeaua de fum a bunelor intenții politice este o grijă reală pentru oameni.
Nu este decât marketing. Un marketing prost.
Al durerii unui popor în derivă.
