Discurs de adormit copiii. Si profesorii

0
975

– “Vara mai respira in coastele toamnei aurii...”, o propozitie de reformat sistemul de invatamint românesc, din discursul “motivational”, de inceput de an, al inspectorului scolar general din Bacau

Incerc sa ma pun in locul elevului de liceu de astazi si ma gindesc ce fel de discurs ar putea avea impact asupra mea, la inceput de an scolar. Probabil ca daca tocmai mi-am pus pentru citeva minute iPhone-ul in buzunarul de la blugii skinny, asortati la tricoul Zara, luind o pauza scurta de la conturile de Facebook si Twiter, unde am postat recent citeva poze din vacanta in strainatate, as vrea sa merite decizia de a te asculta mai mult de doua minute, fara sa-mi pierd interesul, avind in vedere ca viteza de reactie si diversitatea internetului mi-au creat asteptari pe masura.


In acest tablou, mesajul transmis in prima zi de scoala elevilor si cadrelor didactice, prin reprezentanti, de Florin Lazar, inspector scolar general al judetului Bacau, transformat pret de o foaie A4 si jumatate intr-un parinte blind dojenitor, a avut ecoul inadecvatului “pe vremea mea”.

Cel care a cerut cadrelor didactice schimbarea intregii mentalitati privind abordarea actului educational iar directorilor “sa-si stimuleze resursa umana pentru cresterea procentelor de promovare la examenele nationale”, a adresat elevilor si profesorilor un discurs plin de “expresii frumoase”, metafore fortate, formulari anacronice si secvente de umor involuntar. “Ce trist!”, a rezumat poetic, seful ISJ Bacau, dezastrul cit se poate de real de la examenele nationale.

“Vara mai respira in coastele toamnei aurii, vacantele se sting cu regrete”, este una din frazele “motivationale” cu care generalul invatamintului bacauan i-a intimpinat in prima zi de scoala pe elevi, aceasta “girla de ochi verzi, caprui”, dupa cum i-a numit intr-un moment de inspiratie, si cadre didactice. In discursul sau poetico – umoristic, cu forta argumentativa a unui mosulica fatalist si impaciuitor, avem si un breaking news senzational: “În România se întâmplă ceva: începe şcoala!” (semnele de punctuatie sint cele din textul discursului).

Dar sa nu pierdem vremea cu interpretari si sa va ofer mostra de talent literar sau altfel spus o explicatie pentru faptul ca in România educatia a ajuns de … (aici fiecare sa completeze dupa propria imaginatie, ca la scoala).


MESAJUL INSPECTORULUI ŞCOLAR GENERAL
AL INSPECTORATULUI ŞCOLAR JUDEŢEAN BACĂU
CU PRILEJUL DESCHIDERII ANULUI ŞCOLAR 2011-2012

(il gasiti si pe site-ul ISJ Bacau)

Dragi preşcolari şi elevi, admirabili părinţi, stimaţi colegi,

“An de an, la începutul lui septembrie, întreaga suflare românească îşi schimbă, printr-o dinamică dificil de înţeles de către alte neamuri, bătăile inimii, ritmurile cotidiene, regimul de viaţă. Inerţiile de tot felul dispar sau se retrag, pentru moment, în conul de umbră al aşteptărilor. În România se întâmplă ceva: începe şcoala! . Întregul calendar al vieţii social-economice este dat peste cap, vara mai respiră în coastele toamnei aurii, vacanţele se sting cu regrete, zgomotele verii se convertesc în tăceri şi noi aşteptări… Cu cât se apropie 12 septembrie, cu atât zvonurile coapte în vacanţă ajung la urechile noastre. (…) Noroc de zâmbetele florăreselor care-şi freacă mâinile de bucuria vânzărilor de flori din septembrie, norocul librarilor şi al confecţionerilor, al vânzătorilor de încălţăminte. Noroc de privirea inocentă a copiilor de la grupa mică sau a celor de la clasa I, în care putem citi cartea primenirii învăţământului românesc sau promisiunile dintr-un alt orizont de aşteptare. Acest mod de a privi al celor mici trebuie să ne dea de gândit. Ce facem cu ei? Ce facem cu această gârlă de ochi, verzi, căprui, albaştri ce vor spori în curiozitatea cunoaşterii până la sfârşitul clasei a XII-a? Am sentimentul că lumea românească ne-a pus un munte în braţe. Ce facem cu el, dragii mei? Oricum, nu-l putem abandona! (…)
Anul şcolar de-abia încheiat ne-a servit, dincolo de catedră, dincolo de bănci, dincolo de cataloage şi note, dincolo de lecţii, o lecţie dureroasă, greu de suportat, ce s-a desfăşurat în câteva ore grele ca plumbul: examenele naţionale (testarea naţională şi bacalaureatul). Pentru prima dată în istoria învăţământului românesc, ce trist!, am participat la cea mai serioasă lecţie deschisă din viaţa noastră. Cele câteva ore de examene, în care rolurile au fost jucate la vedere, cu … sinceritate, fără urmă de ipocrizie, au clătinat din temelii învăţământul preuniversitar românesc. Măştile au căzut de pe feţele noastre, iluziile, câte mai erau, s-au spulberat repede, adevărul despre starea educaţiei naţionale, pe care îl intuiam, dar nu-l recunoşteam, a ieşit timid la suprafaţă, arătându-ne cu degetul: pe elevi, pe profesori, pe părinţi, curriculumul, sistemul etc”.

In concluzie, eu nu pot sa cred decit ca a facut cineva o gluma, ori el cu elevii si profesorii, ori cel de i-a scris mesajul, cu el, ori toti, cu mine, singura probabil ascultatoare a acestui discurs de adormit copiii si profesorii, la inceputul unui an scolar al schimbarilor numeroase si inconfortabile.


Warning: A non-numeric value encountered in /home2/farafilt/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353