Proiectul Editurii “Humanitas” de a deschide o librarie in Bacau a avut un inceput entuziast si un final nefericit. La trei luni de la inaugurare, punctul de vinzare carte deschis in spatiul Galeriilor “Alfa” s-a inchis, cu pierderi financiare pentru cunoscuta editura dar si pentru institutia gazda care, spune, a ramas cu chiria neplatita.
“Pentru mine Bacaul nu mai exista, as vrea sa-l pot uita. L-am perceput ca un mediu ostil. Spun asta ca persoana privata”, a declarat Mirel Cana, consilierul editorial “Humanitas”, implicat in derularea acestui proiect bacauan.
In opinia sa, la inchiderea librariei au contribuit mai multi factori printre care spatiul fara vad, criza financiara care a diminuat cererea de carte dar si dezinteresul bacauanilor pentru activitati culturale.
“Am incercat sa pun la punct o librarie si un program cultural. Am intrat pe neobservate si am iesit la fel. Nimeni nu e vinovat. S-ar putea ca situatia generala a tarii sa nu fi fost compatibila cu deschiderea unei librarii. Unii oameni au migrat catre biblioteci. Nici spatiul nu era compatibil. Cred ca am facut niste erori din start acceptind sa o deschidem in interiorul unei alte institutii. In constiinta bacauanilor acolo este o galerie de arta. Nu e nici vad si nu m-a prevenit nimeni”, a mai spus consilierul editorial Mirel Cana.
Reprezentantul “Humanitas” exclude posibilitatea ca editura sa mai incerce in viitorul apropiat redeschiderea unui nou magazin de carte in orasul lui Bacovia. Ar accepta doar in cazul in care o firma bacauana ar prelua franciza.
“Esecul a fost prea mare ca sa ne mai gindim la asa ceva. Eu nu am descoperit aici un interes real pentru carte. In plus, in Bacau este o inflatie de librarii, in care cartea noastra merge foarte bine, isi mentine volumul vinzarilor”, a incheiat Mirel Cana, care a refuzat sa dea cifre concrete privind “aventura” bacauana.
In tara, Editura “Humanitas” are deschise 16 puncte de librarie, Bacaul ar fi fost al 17-lea pe harta sa.
Eu am fost o singura data in acea „librarie”, prin iulie, cind am participat la vernisajul „Saloanelor Moldovei” organizate in Galeriile „Alfa”. Si n-as putea sa spun ca mi-a placut atmosfera. Locurile mele preferate din oras unde colind dupa carti sint Librariile „Alexandria” de la Mall si fosta „Piru”, pentru ca sint spatioase si ai intimitate ca vizitator, sa spun asa, sa cauti, sa rasfoiesti. De acolo mai cumpar si, uneori, de la „Glissando”. De multe ori insa am comandat de pe net.
Voi de unde va cumparati cartile? Sinteti de acord cu Mirel Cana?
Nimic nu poate inlocui, pentru mine, senzatiile cate te cuprind cind intri intr-o librarie buna, cu atmosfera, o librarie mica sau mare, nu conteaza, insa unde poti avea contact direct cu cartea expusa. Cum sa simti din fata calculatorului mirosul acela de pagina scrisa care te patrunde cind intri intr-o librarie?:) Pentru mine, libraria e o experienta completa: mirosul tipariturii, atingerea paginilor catifelate sau zgrunturoase, muzica placuta din surdina sau linistea calma, toate astea sunt de neinlocuit.Din pacate, da, e o perioada nasoala pentru librarii, oamenii sunt mai preocupati de piete si magazine alimentare acum; nu sunt de condamnat, nici de dispretuit, astea sunt vremurile pe care le traim. Insa e trist tare sa vezi cum incep sa dispara librariile…Din pacate, in iasi se intimpla la fel…
Domnul Cana e cel putin rautacios, dar mai ales nepriceput.
Libraria „Humanitas” a functionat ani buni in spatiul UAP, care pe-atunci incepuse sa fie numit „la Humanitas”, iar iubitorii de carte erau multi …
Dar ce politica este aceea cand iti faci singur concurenta?
Si cum poti afirma (daca iti respecti clientii cititori idiferent cati ar fi)ca orasul lor nu exista pentru tine si ca e un mediu OSTIL…
As sublinia din nou nepriceperea domnului Cana, sau ma degraba l-as porecli „Canutza”.
@ Sinziana, da, o librarie daca ai tihna sa o „savurezI’ stiind ca vei cumpara ceva poate sa-ti dea satisfactiile de care vorbesti dar poate fi si o experienta frustranta cind descoperi mai multe volume pe care ti-ar fi placut sa le cumperi… 🙂
@ cititor
Libraria de la Fondul Plastic era un reper pt iubitorii de carte. E la fel de adevarat ca s-au schimbat putin vremurile, in privinta cererii.
domnul in cauza lucreaza dupa ureche? „spatiul fara vad… cererea de carte…” sunt vectori dupa care se iau hotaririle in afacerea respectiva. ca sunt „necunoscute” reprezinta incompetenta din partea furnizorului nu ostilitate din partea audientei.
Hmm ?! Se pare ca lojile nu au ajutat asa cum au facut-o in alta parte.Si nici Biserica! Adevarul e ca Humanitas nu s-ar descurca si dealtfel nici nu se descurca intr-o piata concurentiala. Liiceanu s-a obisnuit sa primeasca „moka” din `90 incoace dar toate au un sfarsit.
„Mediu ostil” pentru cine daca in Bacau este „o inflatie de librarii” ???
„Humanitas” a functionat la „Galeriile de arta” si nici nu stiam ca si-a intrerupt ” activitatea” care – reiese din articol- a fost reluata de d-l Cana.
D-l in cauza se supara precum… cineva pe sat pentru ca :
1) Cine este salariat si are posibilitate financiara sa achizitioneze o carte, nu poate ajunge la librarie din cauza programului de lucru;
2) Cine este salariat si nu are posibilitate financiara sa achizitioneze o carte, degeaba ajunge la librarie ;
3) Cine nu este salariat = nu are posibilitate financiara sa achizitioneze o carte, degeaba ajunge la librarie ;
Deci traim intr-o tara condamnata la incultura .
Completez:
Cine nu este salariat dar are bani , in general nu intra intr-o librarie.