Iubesc modernitatea si confortul meu contemporan dar imi place ca de Sarbatori sa pastrez traditia in care am crescut, numai asa ma simt fericita.
Nu concep sarbatoare de Paste fara mirosul de cozonac proaspat din cuptorul pe care mama il testeaza de caldura potrivita daca poate tine mina inauntru cit sa spuna tot Tatal nostru, numai asa iese rumen, fara sa se arda.
Nu exista aceasta sarbatoare fara cojile de ou rosu pe care tot mama le arunca in dimineata primei zile de Paste pe iarba sau pamintul din gradina. A ramas mai mult aspectul estetic si cel sentimental, rosul si verdele sint complementare si arata frumos, nu stiu, insa, si nu mai stie nici ea ce semnificatie are, dar asa faceau mama si bunica ei iar mie imi place, pentru ca in momentul in care face asta mama mea isi retraieste copilaria iar eu iubesc sa vad inflorind pe fata ei bucuria copilului.
Pastele inseamna varuitul pomilor, gradina straluceste alb si asta imi da o stare de dimineata insorita. Tata a invatat de la bunici, care faceau asta sa dezinfecteze pomul si sa-l fereasca de insecte dar azi fratele meu varuieste copacii pentru ca si lui ii place ca gradina sa arate ca in copilarie, nu cred ca se mai gindeste la gize daunatoare.
Pastele este botezul de dimineata cu apa magica, picurata din cana in care pun apa curata, un ou rosu si banuti, sa fim frumosi si bogati in anul care vine. Cine se spala ultimul ia banii asa ca in copilarie ne intreceam in somn lung, sa ajungem ultimii la botez si la monede…
Si Pastele e trecutul pe sub Aer, Prohodul si slujba de Inviere, refrenul acela pe care, marturisesc, imi place sa-l cint in cor cu oamenii din curtea bisericii, „Hristos a Inviat”, flacaruia pe care o feresti de vint, in causul palmei, sa ajunga intacta acasa, e masa bogata de dupa post…
Toate astea sint piese dintr-un puzzle, piese dintr-un univers care te defineste ca individ. De Sarbatori cred ca trebuie sa pastram traditia, sa ne reamintim cine sintem, in acest virtej contemporan in care ne pierdem, adeseori.
Eu inca nu fac oua rosii sau cozonac, le primesc de la parinti dar stiu ca peste ani, cind eu voi fi parinte, voi face asta, ca sa pastrez intact acest univers al copilariei din care imi trag energia.
Cine sintem noi? Noi sintem traditia. Eu nu sint eu, eu sint fratii, parintii, bunicii si strabunicii mei. In afara acestui lant al gindurilor, emotiilor, credintelor si obiceiurilor noastre n-am fi decit atomi in Univers.
Hristos a Inviat!
ADEVARAT A INVIAT !
E interesant ca-ti cele mai placute aspecte, in perspectiva ta, sunt cele pagane. Tot ce tine de natura, de mancare, de oua, de iepuri, de petrecere – acestea n-au radacini crestine, ci pagane.
Cat despre:
„imi place sa-l cint in cor cu oamenii din curtea bisericii, “Hristos a Inviat””
hai sa vedem in scris ce canta lumea:
Hristos a inviat din morti
Cu moartea pe moarte calcand,
Si celor din morminte
Viata daruindu-le!
Subliniez ultimele doua versuri: Si celor din morminte
Viata daruindu-le!.
Iar acum, ce zice dictionarul:
ZÓMBI s.m. 1. Om înviat din morți, care și-a pierdut identitatea, drogat (în stare de letargie) sau cu creierul spălat, apoi înscris cu anumite ordine, pe care le execută orbește, folosit în interes personal sau de manipulare politică. 2. (Fam.) Om fără caracter, lipsit de orice voință. (din fr. zombi)
Nu inteleg ce e frumos in aceste necrotraditii. 🙂
*nu am verificat textul inainte, asa ca sa nu va blocati in erorile de scris…
Dumnezero, tu cine esti?… 🙂 De pe blogul tau am aflat ca esti asta: „Am fost botezat ortodox, fara voia mea, cand avem doar cateva luni si nu puteam decat sa urinez in directia preotului”. Dar nu ai un nume. De ce te (ne) feresti de tine? Nu cred ca ai inteles esenta textului. Nu-mi propun sa-ti explic, te provoc, daca vrei, la acest joc, sa spui cine esti tu, in raport cu sarbatoarea Pastelui. Poate esti doar un om singur. Sau nefericit. Sau dimpotriva, tu esti cel fericit iar eu cea care n-a inteles nimic. Un lucru e clar, sintem diferiti si e firesc. Doar comunismul astepta de la noi sa gindim si sa actionam la fel. Si tot in comunism nu exista Dumnezeu, nici Inviere sau moarte, doar o Epoca de Aur care se credea fara sfirsit…
Ma bucur foarte mult ca am asit acest post al tau, Fara Filtru. Ma bucur ca insfarsit cineva pastreaza si pretuieste ideea de traditie. Vorbesc fara conotatie religioasa aici fiecare avand liberul arbitru, parerea mea fiind ca fiecare reliie in parte este un cumul al caracteristicilor etnico-culturale ale unui grup de oameni. Fie ca vrem sau nu sa acceptam asta, cu totii credem in ceva. Iar prin traditia noastra culturala suntem crestini. Si este asa cum ai spus tu. Noi suntem bunicii si strabunicii nostri pana la cele mai indepartate ramuri genealogice. In modul acesta fiecare in parte este raspunzator de evolutia sau involutia culturala a ramurei sale. Un articol foarte frumos. Felicitari!