„Ce sa ne mai ascundem dupa degete? Avem nevoie de oameni bogati la fel de mult cum avem nevoie de oameni destepti. Nicio activitate culturala (nici macar revista asta unde scriu) nu se poate sustine fara sprijinul generos al unor oameni de afaceri interesati de mecenat cultural sau, pur si simplu, interesati de propria imagine/de reduceri de impozite. Iar aceasta dimensiune economica a culturii nu este specifica societatilor (post)capitaliste, ci face parte din Insusi felul de a exista al actului cultural. (Alexandru Bogdan Duca, „Mecenatul In cultura si In politica”, „Cultura” nr. 3 (108), 25 ianuarie 2007, p. 31)
Anul trecut am facut o scurta analiza despre sursele de finantare ale revistelor de cultura din România, publicatii de nisa, care sunt prin excelenta neprofitabile. Am avut ca tinte reviste devenite „brand”, precum „Dilema veche„, „Dilemateca”, „România literara”, “Revista 22”, „Cuvintul”, sau mai tinara „Idei In dialog”, publicati editate la Bucuresti, dar si „Timpul”, din Iasi, pentru a ilustra, prin opozitie, un alt tip de finantare.
Revistele de cultura au probabil cel mai special statut dintre toate publicatiile de nisa, din cel putin doua motive. In primul rind, numarul celor interesati direct de ele este foarte mic. In al doilea rind, nu toti cei interesati de aceste publicatii au bani sa le achizitioneze, cititorii lor fideli fiind In general cadre didactice, scriitori, elevi, studenti, ale caror venituri, se stie, sunt relativ reduse. Privind lucrurile In termenii economiei de piata, finantatorii sunt greu de gasit si de pastrat atit timp cit In ecuatia colaborarii nu intra si profitul material. In termeni similari abordeaza uneori problema si statul, primul care ar trebui sa sprijine presa, un „garant al democratiei”. In aceste conditii, revistele de cultura s-au trezit nevoie sa accepte protectia financiara a unor grupuri de presa. Unele, aflate In contexte mai fericite, primesc finantari din mai multe surse.
1 Cultura la pachet
1.1 „Vip” vs. „Cuvintul”
Editarea unei reviste de cultura nu este In cele mai multe cazuri o afacere profitabila. Tirajul mic nu atrage cumparatori de publicitate iar unde publicitate nu e, profit nu e. {ansa unor astfel de publicatii elitiste este cite un om de afaceri care pe linga produse media din care scoate bani seriosi isi permite si luxul de a purta la butoniera un brand cultural, cu colaboratori prestigiosi. Pentru ca revistele de cultura sa poata ajunge la publicul interesat, oricit de restrins ar fi acest segment, treaba „murdara” o fac In locul lor alte produse media.
„Cuvintul”, de exemplu, „revista de cultura si atitudine”, este editata de „Grup management” (Aurel Borsan, presedinte). Viata „Cuvántului” este intretinuta de publicatii precum saptaminalul „Vip” care face parte din acelasi „Grup Management” si care, conform datelor oferite de Biroul Romin de Audit al Tirajelor, a avut In 2006 un tiraj mediu lunar de aparitie de 44580 de exemplare, media lunara de copii difuzate atingind, In acelasi an, cifra de 33816 de numere. In varianta sa electronica, revista „Cuvintul” a atins recordul de 579 de vizitatori pe zi, dupa cum arata www.trafic.ro iar conform declaratiei editorului pentru BRAT, „Cuvintul” are un tiraj sub 20.001 exemplare pe aparitie, ceea ce este totusi destul de greu de crezut. In afara de cele doua titluri, „Grup Management” mai editeaza „Vacante si Calatorii”, „Lumea Misterelor” si „Eu.Ro.com”. „Cuvintul” este unul din cazurile norocoase, revista mai primind o finantare directa, partiala, din partea statului, prin Ministerul Culturii si Cultelor.
„In privinta banilor, pe de o parte este vorba despre finantarile oferite de Ministerul Culturii si Cultelor si de Institutul Cultural Romin pentru publicatii culturale, pe de alta este vorba despre diferite proiecte la care revista participa. Din pacate in momentul de fata partea aceea de finantare care ar trebui sa sustina activitatea unei reviste culturale, sponsorizarile private, nu este la nivelul pe care ni l-am dori. Revista are sansa de a fi sustinuta in ceea ce priveste marketing-ul, distributia si administratia de trustul din care face parte, Grup Management”, ne-a declarat Razvan Tupa, redactorul sef al Revistei „Cuvintul”.
1.2 Cultura cu radacini In petrol
Trei din cele mai prestigioase titluri de pe piata revistelor de cultura din România sunt finantate de presedintele Rompetrol, omul de afaceri liberal Dinu Patriciu, editor fiind Grupul de presa „Satiricon”, Inghitit mai nou de holdingul „Adevarul”, patronat de acelasi Dinu Patriciu. Enumeram aici „Rominia literara”, „Dilema veche” si „Dilemateca”. Alaturi de aceste publicatii cu profil cultural, Satiricon, mai editeaza „Aspirina (Saracului)”, „Plai cu Boi” si „Rom bogat, rom sarac”. Holdingul „Adevarul” detine si cotidianul omonim si tabloidul „Averea”.
„Rominia literara” – o revista privilegiata
Dintr-un anumit punct de vedere „Rominia literara” este cel mai fericit caz, sursele sale de finantare fiind multiple. Conform datelor oferite In paginile revistei, publicatia condusa de criticul literar Nicolae Manolescu (director) este editata de Fundatia „Rominia literara”, cu sprijinul Fundatiei „Anonimul”, a Uniunii Scriitorilor din Rominia si a Ministerului Culturii si Cultelor, prin Administratia Fondului Cultural National, dar si de SC Satiricon SRL, sub licenta SC. Satiricon SRL.
„Revista este administrata de trustul de doi ani, trust care la rindul lui a fost preluat de curind de . Revista, Infiintata In 1968, a avut inainte de 1989 un tiraj de 20.000 de exemplare, a oscilat, dupa 1989, intre 8 si 10.000, iar acum are 30.000. Dupa 1989 ne-au finantat (partial) pe rind Octavian Mitu, Ion Ratiu, BRD, Fundatia Anonimul si Uniuninea Scriitorilor”, am aflat de la criticul si istoricul literar Alex {tefanescu, redactor sef al „Rominiei literare”. Asigurata financiar de holdingul „Adevarul”, revista condusa de Nicolae Manolescu mai primeste finantare de la Ministerul Culturii si Cultelor si de la Uniunea Scriitorilor din România.
„Dilema veche” & „Dilemateca”
Ambele reviste, mama si fiica, sunt, ca si „România literara”, editate, dupa cum ne-a comunicat Marius Chivu, editor coordonator al revistei „Dilemateca”, sub licenta de Adevarul Holding. „Dilema” apare In 24 de pagini alb-negru si color (plus suplimente periodice), Intr-un tiraj mediu saptaminal de 13.000 de exemplare si la un pret de 2,5 RON, iar „Dilamateca”, In 100 pagini glossy, Intr-un tiraj mediu lunar de 10.000 de exemplare, la pretul de 5,5 RON. Pe linga „Dilema veche”, o revista de traditie, elitista, „Dilemetca” aparuta de un an jumatate pe piata media din Rominia vine sa umple un gol. Replica la revista franceza „Lire”, „Dilemateca” se adreseaza, si prin format, unui public larg, alcatuit din persoane care cumpara si citesc frecvent carti.
1.3 „Idei In dialog”, In grija lui Sorin Ovidiu Vintu
Una dintre nou aparutele reviste de cultura pe piata media din România este editata de Grupul „Realitatea – Catavencu”, al carui actionar majoritar este omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. In prezent, grupul Realitatea – Catavencu este format, scrie Dragos Comache pentru HotNews.ro, In editia din 01 feb 2007, din cinci divizii de media. Divizia TV cuprinde canalele Realitatea TV, The Money Channel Romantica si proiectele Wedding Channel si Cooking Channel. Divizia de publishing detine titlurile „Academia Catavencu”, „Cotidianul”, „Le Monde Diplomatique”, „Idei in dialog”, reteaua de ghiduri gratuite „24-FUN”, revistele pentru femei „Tabu”, „J’adore”, „Superbebe”, revistele de business „Investitii si Profit”, „Bilant”, lunarele specializate „Bucataria pentru toti”, „Aventuri la pescuit” si „Psihologia Azi”, publicatia on-line IQads.
Agentia NewsIn reprezinta o alta divizie a grupului. Realitatea – Catavencu mai detine o divizie de radio, care cuprinde reteaua Radio Guerrilla si alte doua proiecte pentru statii locale In Bucuresti, precum si o divizie New Media din care fac parte produsele online ale grupului si postul in-store advertising „Monopoly TV”. Prin urmare, „Realitatea – Catavencu” este un grup care pe linga numeroase produse media de nisa hraneste si o revista lunara de „cultura ideilor”, care traieste probabil din profitul financiar al celorlalte.
2 In buna convietuire cu politicul
In „Revista 22”, cultura si-a gasit un partener care o ajuta sa reziste mai usor pe piata: politica. Subintitulata „saptaminal independent de analiza politica si actualitate culturala”, „Revista 22” are ca politica editoriala, dupa cum declara redactorul sef Rodica Palade, „sustinerea valorilor democratiei si ale economiei de piata, adica toate acele valori ale unei societati deschise”. Publicatia este editata de Grupul pentru Dialog Social, de la primul numar, aparut la 20 ianuarie 1990. Rodica Palade spune ca „22” „e o revista independenta financiar”, sursele de finantare fiind vinzarea la bucata (publicatia are un tiraj saptaminal care variaza Intre 9500-11000 exemplare), abonamentul, publicitatea, proiectele (suplimente) realizate cu parteneri diversi parteneri, ONG-uri, institutii publice si private din tara si strainatate si, nu In ultimul rind, subventiile.
„22″, „primul saptaminal independent postdecembrist”, ofera publicului cititor analize si eseuri politice, anchete sociale, interviuri cu personalitati implicate In evenimentele majore ale vietii publice si culturale si deopotriva analize economice sau cronici culturale. Promoveaza valorile democratiei, drepturile omului, cu un accent deosebit pe drepturile minoritatilor din România.
3 „Abonamente de onoare”
Daca publicatii precum „Idei In Dialog“ sau „Dilema Veche“, „Dilemateca” si „România literara“ traiesc multumita apartenentei lor la grupuri de presa, publicatiile din tara subzista doar din banii care vin de la bugetele locale dedicate culturii sau, ca In perioada interbelica, prin „abonamente de onoare”.
Revista „Timpul” este unul dintre cele mai importante lunare de cultura din tara. Cu toate acestea, daca in trecut aparitia revistei era sprijinita de Consiliul Local Iasi si de Ministerul Culturii si Cultelor, In prezent „Timpul” traieste doar din contributii private, vinzarile fiind fluctuante, Intre 3.000 si 4.000 de numere pe aparite. „In acest moment traim din contributii private, din sponsorizari. De la stat primim zero lei. Nimeni nu primeste salariu. E voluntariat. Niciodata n-a avut nimeni salariu la . Am renuntat de buna voie. Chiar daca au fost bani, am preferat sa-i folosim In dotari. Revista se tipareste la Iasi dar redactorii sunt din diaspora si din alte orase ale României. Daca am avea 10% la suta din banii „României Literare”, as face o revista europeana, bilingva care sa circule si in afara. In prezent, nu avem nici una”, spune Gabriela Gavril, redactor sef al Revistei „Timpul”.
In lucrarea sa „Introducere In sistemul mass-media” (Polirom, Iasi, 1999), Mihai Coman vorbeste de un tip de contributie directa a statului la sprijinirea institutiilor de presa, care ar fi deosebit de vizibila „In sfera produselor mass-media considerate de interes public: radiouri si posturi de televiziune nationale, reviste de cultura, de Invatamint, de cercetare stiintifica” (p.51), sprijinul financiar fiind acordat cu scopul de a asigura accesul general al publicului la aceste produse. Un tiraj mediu de 3500 pe care „Timpul” il are nu a fost, se pare, suficient de motivant pentru stat ca sa acorde un sprijin financiar direct. Mecenatul sau sponsorizarea sunt cel mai des intilnite forme de finantare In cazul revistelor culturale din tara.
M-au ajutat:
Coman, Mihai, 1999, “Introducere In sistemul mass-media”, Iasi, Polirom.
“Cultura”, 2007, nr. 3
www.trafic.ro
/www.brat.ro/
http://www.adplayers.ro/?id=3&news=1030
