Actorul Florin Piersic are fara discutie o carisma greu de egalat. Orice ar spune face spectacol si ne-am obisnuit sa-l privim ca pe un „maestru”, indiferent de situatie. Zilele trecute, insa, cind l-am ascultat la aniversarea actorului bacauan nonagenar Florin Blanarescu, am ramas dezamagita. A fost primit cu aplauze in sala Teatrului Municipal „Bacovia”, intr-o atmosfera electrizata de prezenta sa, insa actorul Florin Piersic a avut in esenta un discurs dezolant pentru o sarbatoare in care, de bine, de rau, a primit si titlul de “Cetatean de onoare al municipiului Bacau”.
Desigur, am ris cu totii impreuna cu el, l-am apludat, pentru ca are haz indiferent de ceea ce trasmite, dar mi-ar fi placut sa se rezume la zona artistica, la amintirile legate de Teatrul si de actorii din Bacau, or Florin Piersic ne-a spus si glume despre “vinturi”, fofoloance si “birzoi” si a declarat ca amintirea cea mai frumoasa pe care o are din Bacaul tineretii sale este o noapte in care a „impins la vagoane” cu Leopoldina Balanuta, sub pomul de Craciun din garsoniera lui Florin Blanarescu.
“Va dati seama ce amintiri am eu din prima zi in Bacau? Una care mi-a aratat fofoloanca”, a spus Florin Piersic, rizind o data cu publicul, in finalul unei scurte istorii cu o tiganca pe care a fericit-o cu niste bani in tineretea sa de actor.
„Nu uitati ca actorii sint oglinda lumii”, a strecurat spre finalul discursului sau, pe scena evenimentului din Bacau. A fost discursul lui Florin Piersic oglinda acelei seri? Poate a fost felul sau de a protesta impotriva lumii de astazi, in care spectacolul marunt primeaza in defavoarea artei; poate s-a simtit o „mascota” plimbata pentru raiting intr-o sala cu multi politicieni si a considerat ca merita, la 75 de ani de viata si 50 de teatru, mai mult decit o hirtie si o floare (“… si indiferent daca mergem la Cracanatii din Deal, in satul Maglia, oriunde, o sa ne faca cetateni de onoare, ca o hirtie, niste flori pot sa ne dea, dupa exemplul lui Romeo Stavarache…” ); poate ca s-a simtit jignit de sala prea goala si s-ar fi asteptat ca balcoanele Teatrului sa geama sub multimea de spectatori.
Sau poate ca Florin Piersic a obosit, ori pur si simplu a facut misto de Bacau, pentru ca singura lui vorba pe care, din acea seara, o pastrez in minte cu incintare este: „Florin Blanarescu este un om fara pauze”.
FOTO: Liviu MAFTEI
