Gheorghe Frantz: “Pentru mine Nichita a fost o evadare, un teritoriu”

5
1917

“Ea cea mai draga si cea mai aleasa/dintre roabele sublime/Parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat/sa nu greseasca barbatul niciodata/drumul predestinat”. Aceste versuri ale lui Nichita Stanescu au fost sursa de inspiratie pentru artistul plastic bacauan Gheorghe Frantz, pentru expozitia de arta O recitare a mea deschisa la finele saptaminii trecute la Galeriile “Velea”. Cele treizeci si trei de lucrari ca un poem scris in tehnica mixta au fost pretext, pentru artisti bacauani si pentru criticul de arta iesean, Valentin Ciuca de a-l evoca pe Nichita Stanescu, evocari cu zimbetul pe buze si cu ochii pe sugestiile de nud conturate de Gheorghe Frantz.

Nichita avea o poezie cu o plasticitate cu totul speciala incit i-a ingaduit si lui Frantz sa faca unele conexiuni, pentru ca aceasta trecere din orizontul limbajului, al sonoritatii, al sensurilor de profunzime, intr-o echivalenta grafica nu numai ca ne motiveaza prin celebrul horatian Ut pictura poesis dar este si o realitate de tip imaginar pe care o puteti identifica aici. (…) Ceea ce vedem sint apropouri. Avem acum sansa sa calatorim printr-un univers liric al lui Nichita dar si vazut prin filtrul unui pictor care l-a identificat la 17 – 18 ani” (criticul de arta Valentin Ciuca).

Frantz a creat evenimentului expozitional o rama din versurile poetului, pe care l-a cunoscut in studentie. La inceputul si la finalul vernisajului, artistul plastic a recitat pentru oaspetii sai, pictori, publicisti, jurnalisti, fragmente din poeziile “De dragoste” si “A mea”.

F.F-Care a fost relatia ta cu Nichita, de ce i-ai dedicat aceasta expozitie?
G.F.- E mult prea mult spus ca i-am dedicat-o. Am simtit o emotie de la Nichita inca de la 18 ani. Era o evadare. In anii ’80 unii plecau peste Dunare, Nadia a fugit prin sirma ghimpata. Voiam sa evadam din tara. Nu se mai putea. Nichita era o evadare in interior. Am zis ca, daca el poate sa creeze asa, aici, noi de ce n-am putea. Si am luat o decizie un grup de prieteni de la Arte sa raminem aici. L-am cunoscut, dar e mult spus sa fi avut o relatie. Nichita era tot timpul insotit de cineva. Erau pictori din astia mai mari, era Sorin Dumitrescu, Mihai Bandac, Mircea Micu, Constantin Crisan, era Blendea, marele fotograf, de care noi auzisem intr-un fel de unul sau de altul, de exemplu Blendea mi-era profesor. Si mergeam si noi dupa Nichita. Eram a 11-a roata de la caruta dar eram cu el si poate mai cu sufletul decit ceilalti si mai putin interesati. Pentru mine Nichita a fost o evadare, a fost un teritoriu. Era foarte generos, era un exemplu. Daca el putea, noi de ce nu putem. Asta e singura motivatie. Nu e un gest de recunoastere. E pur si simplu o simtire.

F.F.-Ce tehnici ai folosit pentru realizarea lucrarilor?

G.F.-Majoritatea sint lucrari ale mele care pleaca de la saminta. Saminta eu numesc lucrarile astea mici, pe care le poti face pe genunchi, in biblioteca, in sera, le lucrezi ca niste schite mici, cu spontaneitatea si cu firescul clipei aleia. Cind te duci in atelier deja esti… “ba, am venit sa pictez”.

F.F.-Sint Artistul.

G.F.-Da, Sint Artistul. Acolo esti un badanar mic. Ei, lucrarile alea au o spontaneitate extraordinara ca si poeziile lui Nichita scrise pe servetele prin circiumi. Lucrarile astea daca incerci sa le maresti vor deveni obositoare, vor deveni nefiresti, vor parea ca vor sa fie capodopere.

Pictura este un mod de-a lua decizii. “E bine, nu-i bine”. Ei in momentul in care deciziile astea dureaza mult in atelier, pui un rosu, nu-i bun, pui un gri, nu-i bun, ca timp iti ia poate o zi. In calculator lucrul asta il faci foarte repede si vei avea posibilitatea sa iei multe decizii. E vorba de spontan. Eu stapinesc foarte bine tehnica pe calculator si stiu sa modulez pe calculator. De 20 de ani lucrez. Lucrarile mari sint de fapt replici. Toate sint tehnica mixta. Unele in loc de ebosa au un print, dar atentie, printul ala nu e o poza facuta de Frantz dupa nu stiu ce, ci, in cele mai multe cazuri dupa lucrari de-ale lui, reluate pe calculator. De exemplu, este o lucrare mai cosmica, care pleaca de la “Oul sI sfera”. Aia e o lucrare de-a mea facuta pe Valea Trotusului, din bulgari de lut. E ceva efemer, la prima apa mai mare l-a luat. Eu l-am fotografiat in mai multe lumini.

Practic sint mai multe povestiri in povestire, si chiar ca o noutate si chiar sint convins ca e greu ca sa faca cineva ce fac eu, pentru ca eu sint un pictor atit cit sint dar sint un lucrator in calculator care e foarte greu de egalat in programele de prelucrare de imagini. Si atunci cind iti prelucrezi propriile tale imagini si stii sa faci asta in calculator ca un pictor e o coincidenta zic eu fericita si oarecum unica. Deci asta e tehnica.

F.F.–Exista o “a mea” in viata ta careia ii dedici aceasta expozitie?

G.F.“A mea” este o notiune abstracta, si cred ca si la Nichita este o notiune abstracta. Cred ca este Femeia, nu una anume, sau in orice caz nu e momentul sa spun.

La vernisaj a fost prezenta si Eliza Noemi Judeu, actrita a Teatrului Municipal “Bacovia”, autoarea unui spectacol de poezie Nichita Stanescu. Am fost curioasa sa stiu opinia sa despre acest moment Nichita pe care Frantz l-a creat la vernisajul expozitiei sale.

“Nu am gindit niciodata pe Nichita in imagini, probabil si pentru ca nu sint artist plastic, dar ce vad imi place, ma impresioneaza punctul lui de vedere pictural, imagistic, despre Nichita. La evenimentul din aceasta seara mi-au fost completate cunostintele pentru ca evident nu l-am cunoscut. Mi s-a povestit de catre oameni care l-au cunoscut, oameni mai tineri decit cei care au vorbit in seara aceasta si imi pare bine ca perceptia asupra lui Nichita este aceeasi, de om frumos. (…) Am ales atunci sa fac Nichita pentru ca are un vers direct si chiar daca unele versuri sint abstracte sint tot directe. «Se ia o bucata de piatra, se ciocneste cu o dalta de singe». E o formula sigura a definirii artei, dar atit de clar si pe intelesul tuturor” (actrita Eliza Noemi Judeu).

Lucrarile expuse la Galeriile “Velea” au fost realizate pe durata anului 2009.


Warning: A non-numeric value encountered in /home2/farafilt/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353