„Gheorghe Hasan: Incidentele mele cu lumea” – o carte eveniment, in memoria primului rector al Universitatii din Bacau

Editura „Vremea” din Bucuresti a publicat in luna mai a acestui an o carte eveniment, „Incidentele mele cu lumea”, dedicata memoriei, vietii si operei profesorului dr. Gheorghe Hasan (1912-2005), primul rector al Universitatii ‘Vasile Alecsandri” din Bacau. Volumul apare chiar in anul in care institutia bacauana de invatamint superior de stat sarbatoreste 50 de ani de existenta.

Universitarii ieseni Gheorghe Mustata, Mariana Mustata si scriitorul bucurestean Marius Marian Solea, editori ai actualei editii, au inserat in acesta lucrare texte stiintifice inedite lasate in manuscris de profesorul Gheorghe Hasan (foto1), pagini de confesiuni din perioada petrecuta in razboi, fragmente de jurnal si un pretios epistolar, corespondenta purtata cu membri ai familiei, prieteni si colaboratori, printre care si profesorul Gogu Ghiorghita, fost rector al Universitatii din Bacau, sau cu editorii cartii, care i-au fost prieteni apropiati.

Cititorul volumului descopera, astfel, in cele aproape 460 de pagini, un erudit biolog dar si un rafinat minuitor al cuvintelor. Lucrarea contine si fotografii din perioada de scoala a elevului Hasan, pina la implinirea virstei de 90 de ani, diplome, scrisori in facsimil.

La lansarea bacauana a cartii, desfasurata la sfirsitul lunii mai, la Universitatea „Vasile Alecsandri”, au asistat studenti, profesori universitari, muzeografi, editorul Gheorghe Mustata dar si Marioara Hasan, fiica regretatului biolog.

„Era un prieten in adevaratul sens al cuvintului, eu nu mai am un alt prieten cum a fost profesorul Hasan. Il consider unul unul dintre marii biologi români, un ctitor de scoala. L-am onorat pentru ca merita onorat. Pe cei care l-au cunoscut aceasta carte ii va ajuta sa-si aminteasca, cei care nu l-au cunoscut vor descoperi un model pentru omul deplin, care s-a integrat perfect in societate, care la 93 de ani inca mai cinta”, a spus Gheorghe Mustata, la lansare.

Evenimentul a avut din carisma omului caruia i-a fost dedicat, pentru ca universitarul iesean l-a prezentat pe Gheorghe Hasan nu doar ca pe un profesor „cu o pregatire enciclopedica”, un om de stiinta cu preocupari transdisciplinare si un filosof al biologiei, ci si ca pe „un bariton de exceptie”, un orator desavirsit, „cu har de la Dumnezeu”, iubit de studenti, un barbat sarmant, „cu privire mefistofelica si gindire faustiana”.

„Omul sfinteste locul. Domnul profesor Mustata prelungeste memoria tatalui meu prin felul in care a scris aceasta carte. Scrieti-va un jurnal intim, este cel mai bun exercitiu pentru viata. Am fost foarte atasata de tatal meu, l-am iubit foarte mult. In tot ce a facut a fost un exemplar uman deosebit. Mai mult nu spun pentru ca nu imi permite modestia”, a declarat la lansare Marioara Hasan.

„Cartea aceasta este o istorie a României si, in acelasi timp, un simptom… E viata omului de calitate, ezitarile si implinirile lui, angoasa materiala continua, alimentarea cu iluzie sub pretextul optimismului, lupta cu ideea de Dumnezeu, pendularea între ceea ce se poate percepe si ceea ce ar putea sa fie, negarea si în acelasi timp apelarea la El, în cazul în care exista… Gheorghe Hasan era prietenul vietii si ezitarea sociala a bunului simt in fata tupeului marginii”, intregeste scriitorul si editorul Marius Marian Solea imaginea profesorului Hasan, un om pe care daca nu l-ai cunocut iti doresti parca sa il cunosti, fie si numai dintr-o carte.

Gheorghe Hasan s-a stins din viata in anul 2005, la virsta de 93 de ani.

Similar Articles

Comments

  1. l-am cunoscut pe marele profesor.Ii sunt recunoscator pentru infuenta sa asupra carierei mele didcatice.

    prof.V.Craciun

  2. Nici în visela sale cele mai frumoase, Magistrul Gheorghe Hasan n-a visat că „rectorează” o universitate. În 1972 (pe cînd eram student!), Rectorul Gheorghe Hasan a fost debarcat de la conducerea Institutului pedagogic de Învătămînt Superior, de Domnia-Sa întemeiat, de către căţei şi politruci care i-au jucat o mare festă, plus altele.
    Unii (subordonaţi!) pretind că nu, că ar fi muşamalizat nu mai ştiu ce mişmaşuri ale unui dobitoc de profesor de la Matematici…
    Doamne-fereşte să încălzeşti la sîn VIPere!

    UVA n-are nici un drept să se declare semicentenară, doar pentru că moşteneşte şi a sluţit campusul de altădată.
    Atunci, n-are decît să se declare de vîrsta primei şcoli care a funcţionat cîndva în actualul corp B – a cărei placă votivă aflată-n mozaicul intrării secundare dinspre rector-rat s-a distrus. Dar, aveţi arhive, sunteţi jurnalistă de investigaţie, şi aflaţi de cînd se păstorea învăţămînt în acel campus!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Advertismentspot_img

Instagram

Most Popular