„Henry si June”

Aseara am revazut „Henry si June” (1990), un film autobiografic, realizat de regizorul Philip Kaufman, dupa jurnalele pariziene ale scriitoarei Anais Nin. Prima oara l-am urmarit cu cel putin un an in urma, cind nu stiam cine este Nin. Ma surprinsese atunci ambiguitatea erotica dintre personaje, acum am putut savura si amanuntele biografice.

Filmul se petrece in Parisul anilor 1930, intr-o boema vecina cu decadenta. Anais (Maria de Medeiros) este sotia unui bancher, Hugo (Richard E. Grant), care o iubeste deznadajduit fiindca simte ca sunt zone in mintea acestei femei pe care el nu le poate nici satisface, nici stapini. Pe scriitoarea Anais, iubirea calduta si amanuntele financiare o plictisesc, ea vrea sa cunoasca „oameni vii”. Intinsa linga sotul sau in pat, isi scrie in jurnal cele mai ascunse fantezii erotice. Vizita lui Henri Miller (Fred Ward), pe atunci un scriitoras american viril si posac, cu viitor incert, ii schimba viata iar intilnirea cu sotia acestuia, June (Uma Thurman), o actrita americana superba, o prinde intr-un paienjenis amoros care ii satisface o perioada sexualitatea aventuroasa.

Miller lucreaza la „Tropicul Cancerului”, roman autobiografic, dedicat in parte sotiei sale care-l obsedeaza dar nu-i ofera echilibrul necesar pentru scris. Dupa intoarcerea lui June La New York, Henry si Anais se topesc intr-o aventura care ii energizeaza pe-amindoi pentru a-si finaliza cartile incepute. Din cind in cind, in acest carusel al senzatiilor si momentelor creative, Hugo reapare rabdator si pregatit sa-si recupereze sotia.

Chiar daca am anumite rezerve fata de filmele autobiografice, pentru ca suspectez producatorii de romantarea realitatii, „Henry si June” este savuros pentru cei interesati de atmosfera in care au fost create carti precum „Tropicul Cancerului”, una dintre cele mai de succes carti ale lui Miller, desi interzisa 30 de ani de la publicare din motive sexuale, si jurnalele lui Anais Nin sau de felul in care erau perceputi in epoca scriitori ca D.H.Lawrence, autorul romanului „Amantul doamnei Chatterley”. Pentru pudibonzi, acest film poate fi imaginea desfriului, pentru ca abunda in scene erotice, pentru altii, imaginea unei epoci si a unor oameni care traiau cu voluptate. Nici macar nu-i nevoie sa fie foarte apropiat de realitate, filmul este o bijuterie in sine, de la costume, machiaj, muzica, pina la imagine si joc al actorilor. June, interpretata spectaculos de Uma Thurman, este personajul meu favorit din acest scenariu, chiar daca Anais este cea cu care rezonez pe alocuri mai mult.

Volumul „Henry&June – Din jurnalul dragostei necenzurat”, care sta la baza acestui scenariu, a fost publicat anul acesta de Editura Humanitas in colectia „Raftul Denisei”. In 1991, filmul ecranizat de Philip Kaufman a primit o nominalizare la Oscar pentru Cea mai buna imagine.

Eduardo Sanchez: „Be careful, Anais, abnormal pleasures kill the taste for normal ones.”

Hugo: ” Anais, tu te indragostesti de mintile oamenilor. Mi-e teama ca Henry o sa mi te fure”.

„Ea avea nevoie de iluzii, asa cum alte femei au nevoie de bijuterii”

June: „Nu vreau sa fiu venerata, vreau sa fiu inteleasa”