Imi cer iertare

1
790

Am primit admonestari de la fideli ai blogului ca nu m-am tinut de cuvint si n-am dat in ultima vreme pe aici. Vlad, spre exemplu, m-a certat ca am promis sa postez “in curind” un material despre pictorita germana si ca a trecut vreme lunga de atunci.

Recunosc, sint vinovata, dar as repeta cu buna stiinta aceeasi greseala, de-ar fi sa reiau ultimele trei saptamini. Am fost intr-o lume paralela, adica intr-o vacanta pe care mi-am petrecut-o cu familia, varianta “extended”, adica si impreuna cu sora mea, pe care o vad foarte rar, pentru ca e plecata de citiva ani in Londra.

Am fost prin Bucovina, pe la Sucevita, o manastire superba, mai impresionanta decit Putna, pe care am vizitat-o anul acesta pentru a (cit sa fie?) treia oara, am cules struguri si porumb, am jucat badminton, mi-am facut datoria de vara si am jucat la o nunta, am fost, dupa o absenta prea lunga, la bunici, si am descoperit ca din amintirea verilor petrecute in copilarie la tara au mai ramas astazi foarte putine lucruri la fel – senzatie stranie de basm (“Tinerete fara batrinete si viata fara de moarte”…), am prinzit la “Cucurigu”, m-am uitat la filme de comedie si am ris cu pofta s.a.m.d.

Pentru cei care ma iarta, am revenit, la realitate. 🙂