Aceasta veste m-a surprins placut. Este un gest frumos si nu am motive sa cred ca finalitatea unui astfel de demers nu va fi pe masura asteptarilor.
Duminica, 14 iunie, actorul bacauan Dinu Apetrei (14 iunie 1955 – 24 august 1994) ar fi implinit 54 de ani. In memoria sa, Teatrul Municipal „Bacovia” prezinta in aceasta zi, de la ora 19.00, spectacolul „Hei, oameni buni”, de William Saroyan.
Regizor este Firuta Apetrei, sotia lui Dinu Apetrei, iar protagonisti vor fi actorii Stefan Alexiu si Eliza Noemi Judeu. Scenografia este semnata de artistul plastic Cristina Ciobanu iar ilustratia muzicala, de Cristian Todica.
Nu l-am cunoscut pe Dinu Apetrei, dar cred ca era un om frumos. Pentru ca o cunosc pe Firuta Apetrei si il cunosc pe Razvan Apetrei, fiul lor, un tinar pianist talentat, fost elev al Liceului de Arta „George Apostu”, student in Bucuresti, si o cunosc, din vedere, pe una dintre fiice, studenta la Teatru. Razvan, cel putin, este un tinar de o distinctie neobisnuita pentru cei de virsta lui. L-am ascultat o data interpretind la pian o lucrare scrisa de el, l-am vazut la evenimentele teatrale din Bacau, si niciodata nu mi-a schimbat aceasta impresie.
M-am intrebat uneori cum de a reusit aceasta fiinta micuta, mina asta de om, Firuta Apetrei, cu aparenta unei adolescente, sa ridice, singura, linga ea, acesti doi copii frumosi, de care Dinu Apetrei, cred, ar fi fost mindru.
Pentru cei doi copii, pentru legatura pe care Firuta Apetrei a continuat sa o pastreze, spiritual, cu sotul sau (nu am vazut-o niciodata cu altcineva…), pentru prieteniile intre artisti care stiu sa se foloseasca in scopuri ca acesta, pentru toate astea si nu doar pentru atit, duminica seara ar merita sa mergeti la Teatru.
FOTO: Teatrul Municipal „Bacovia”
Sursa fragment interviu: Teatrul Municipal „Bacovia”
Dinu Apetrei, actor la Teatrul Dramatic „George Bacovia” – interviu din 10 aprilie 1993: „Un talent urias vorbeste foarte putin despre el. Nu sunt un «consacrat». Cind moare un ACTOR, este un OM mai putin pe scena. Nu am pierdut nici un «tren», dar merg la clasa a II-a. Cind eram mic, visam sa fiu birjar, mama dorea sa fiu medic, sa fiu respectat, sa am bani. Daca teatrul ar fi un concurs de atletism, prefer sa ajung ultimul – chiar sa matur scena, sa pazesc cioburile de talent din teatru. Nu invidiez pe nici un actor. Filmele au fost bucuria copilariei mele. Am jucat la Danieliuc, Dan Pita si Manole Marcus. „Iacob” este pina acum rolul cel mai „tare”. Nu as face teatru fara dragoste. Am 5 copii: trei baieti si doua fete. Imi respect fosta sotie si o iubesc nebuneste pe Firuta, actuala sotie. A doua mea meserie: sa iubesc si sa am grija de familia mea.
Cea mai frumoasa amintire: zilele în care s-au nascut copiii mei. Nu am amintiri urite. Cea mai frumoasa amintire artistica: urmatorul rol. Sunt la fel ca un animal «marcat» cu fierul înrosit: pe interiorul meu scrie Teatru. Sunt un om sarac. CRED IN DUMNEZEU!”.
N-am ajuns la premiera dar am fost duminica seara la teatru. Mie mi-a placut piesa, jocul actorilor, mi-a palcut f mult muzica, m-a impresionat povestea. O poveste plina de candoare si in acelasi timp trista despre o dragoste ideala si datorita tragismului destinului, neimplinita. M-a emotionat f mult scena finala, monologul lui Caty/Emilia. Felicitari Elizei Noemi Judeu, lui Stefan Alexiu, Firutei Apetrei, Cristinei Ciobanu (care a propus un decor simplu si rafinat) si lui Cristian Todica! Eu nu ma pricep la critica de teatru, pot spune daca mi-a placut. Am petrecut o seara plina de emotii, ceea ce pentru mine a insemnat ceva.