Probabil ca ratam zilnic macar o intilnire cu cite cineva.
Nu intilnirea privirilor, stringerea de mina a cuvintelor de complezenta, nu, nu intilnirea aceea de sub pojghita vorbelor goale din care se tes relatiile sociale.
Ci intilnirea care nu se uita si te transforma. Intr-o varianta mai buna a ta.
Citeva intilniri am ratat cu Stelian Tanase.
Prima intilnire ratata a fost cu moderatorul de televiziune Stelian Tanase, care-si intrerupea interlocutorul sa-l contrazica, si vorbea mult si incrincenat. Asa ca nu-l mai urmaresc de mult, oricum nici dupa Dinescu nu ma omor. Cind privesc la TV sint mai mult cetatean decit jurnalist si prin urmare nu prea gust sa se faca spectacol pe seama unor lucruri serioase. Cei care nu cunosc culisele jurnalismului chiar iau in serios ce se vorbeste la teveu. Or la teveu se face in principal rating. De altfel, a recunoscut-o si Stelian Tanase zielele acestea, in Bacau, cind a venit sa-si lanseze romanul „Maestro”. A fost onest si a spus ca talk-show-urile s-au transformat din dezbateri in spectacol.
Urmatoarea intilnire am ratat-o cind l-am asteptat ca scriitor dar el a vorbit ca jurnalist. Am ratat-o din nou cind nu m-a convins vorbind despre activitatea sa literara. Cind a spus ca nu a cistigat nimic din scris si cind a acceptat totusi un pret de librarie de 45 de lei pentru „Maestro” care se va vinde in principal datorita notorietatii autorului sau.
Cea mai recenta intilnire ratata a fost cind l-am intrebat din sincera curiozitate daca numai in constiinta publica sau si in constiinta sa scriitorul Stelian Tanase se afla in umbra jurnalistului Stelian Tanase, si cind barbatul ajuns la inteleapta virsta de 57 de ani a ales sa raspunda printr-un atac „Sigur nu ati citit nicio carte a mea altfel nu puneati o astfel de intrebare”, cind am inteles ca poate deveni si mai agresiv si cind am detectat intentii de sarcasm in sugestii de lectura. Prin urmare am mai ratat o intilnire cind i-am spus ca nu l-am citit si am lasat a se intelege ca oricum nu-i mare pierdere, de vreme ce intelectuali care au facut-o nu s-au aratat prea incintati de scriitura domniei sale.
Totusi, eu cred sincer ca in spatele reflectoarelor, departe de lumea dezlantuita in care ne consumam cu ochii pe ceas, Stelian Tanase este un om pe care mi-ar face placere sa-l intilnesc, un om de la care as avea ce sa invat.
De aceea imi mai dau o ultima intilnire cu Stelian Tanase. Ii voi citi „Maestro”. Daca mi-o imprumuta careva…
citeste „Corpuri de iluminat” de Stelian Tanase si „Maestro”,ma rog…Cu drag…
O sa imi fac timp. De ce ti-a placut „Corpuri…”?
Mi-a dat o stare …si mi-a placut cum e scrisa-fara semne de punctuatie…o citesti dintr-o rasuflare.Nu-i cine stie ce,dar la vremea aceea,anii 90,pentru mine a fost „ooaaauuu!”
Am fost acolo. Şi am fost intrigat că, la o întrebare de bun simţ, Tănase a răspuns cu o acuzaţie. „Sunt sgur că nu aţi citit nicio carte de-a mea…” e o formulă pe care, certamente, o foloseşte cînd nu-i convine să recunoască adevărul. Păcat. Maestro putea fi măcar decent. Ar fi recuperat în ochii asistenţei o moleculă din imaginea luminoasă a intelectualului aliat civismului şi dialogului social…
@ varanus
M-a dezamagit reactia sa, desi nu m-a surprins extrem de tare. Nu spun cite lucruri/adevaruri spuse/sustinute in acea zi in Bacau a contrazis prin aceasta atitudine. Senzatia mea in final a fost ca am atins un punct nevralgic. PS Multumesc… 🙂
Tanase sufera de boala cuceritorului axiomatic. Adica el e cuceritorul care a venit peste niste papuasi, care ar trebui sa se prosterneze in fata unei valori ce nu mai trebuie demonstrat.
Cit despre tocsourile lui, si eu am aceeasi impresie. Ca nu-l intereseaza ce spune invitatul, ci ii place sa se auda vorbind. In schimb, Dinescu imi place.