Ioan Vasâi, „un artist aproape dadaist”, la „Frunzetti” si la Galeria Noua

Pictorul moinestean Ioan Vasâi a revenit vineri seara, dupa cinci ani de „tacere” in care a creat, pe simezele celor doua galerii ale Filialei Bacau ale Uniunii Artistilor Plastici, „Frunzetti” si Galeria Noua, intr-o expozitie personala care prezinta un artist complet. In premiera, alaturi de lucrari de grafica si pictura si colaj, moinesteanul aduce in fata publicului si lucrari de sculptura. Pentru curajul cu care inoveaza, criticul de arta Iulian Bucur l-a definit pe Ioan Vasâi din aceasta expozitie „un artist aproape dadaist”, asemanindu-l astfel cu un alt creator moinestean, Tristan Tzara, fondator al miscarii culturale dadaiste. Expozitia deschisa la cele doua galerii insumeaza aproape 90 de lucrari.

Creatorul moinestean a fost sustinut la vernisaj de rude, prieteni, artisti dar si de Ilie Viorel, primarul orasului Moinesti, care a venit tot „in calitate de prieten”. De la expozitia din 2004 de la Galeriile „Frunzetti”, Ioan Vasâi a mai avut o personala la Galeria „AVA” din Moinesti.

Doi dintre artistii vizuali prezenti la vernisaj au fost de parere ca expozitia “nu spune nimic”. Daca aveti o alta opinie, probabil ca o veti face cunoscuta.

Criticul de arta Iulian Bucur:

„Aproape cu o suta de ani in urma un scriitor din Moinesti, pe care il chema Samuel Rosenstock sau, dupa cum il cunoasteti dumneavoastra, Tristan Tzara indemna pe artisti sa taie cuvinte dintr-un ziar si sa le aseze intr-o caciula si apoi sa le scoata si sa faca poezia care poate aparea. Ioan Vasâi uneori e un astfel de artist aproape dadaist. Ioan Vasâi, ca si cei carora le placea sa picteze in padurea Fontainebleu, calatoreste prin timp si prin spatiu si isi aduna amintirile sau daca nu si le aduna el se indragostesc amintirile de Ioan Vasâi si il urmeaza credincioase. Si atunci, incet incet, atelierul lui Ioan Vasâi devine o biblioteca imensa de cuvinte; o biblioteca imensa din care ca un muzician care stie sa cinte pe toate registrele unei orgi, Ioan Vasâi poate stabili aceste cuvinte si sa le dea o altfel de viata, o viata plastica.

Dupa cum vedeti, din acest atelier vin inspre noi sugestii de etnografie si sugestii dintr-o lume postindustriala. Cind este vorba de nobletea obiectului etnografic Ioan Vasâi se comporta cu mult respect. Nu are curajul parca se se apropie si sa atinga mai mult decit trebuie obiectul etnografic. obiectul care poarta deja cu el o zestre de semnificatii. Si atunci cind este vorba de exemplu de scoarta, scoarta pe care o coleaza pe tabloul sau, acea scoarta nu face altceva decit sa raspunda ca un ecou si sa fie cu o octava mai sus sau cu o octava mai jos, ca sa pastram gama muzicala cu care am inceput, si sa construiasca un tip de compozitie muzicala. Atunci cind e vorba de lumea postindustriala care nu mai este, sau daca mai este la Moinesti mai este foarte putin, atunci Ioan Vasâi are puterea sa desemnifice total acele obiecte si sa le reciteasca si sa ofere compozitii noi.

Veti vedea jos, la Galeria Noua, si daca nu ati fost pina acum va invit sa o faceti, veti vedea obiecte din aceasta lume, obiecte de fier, cu o anumita consistenta si o anumita duritate sint transformate si desemnificate. De exemplu, ca intr-un miracol, obiectul de fier este transformat intr-o floare, un astfel de obiect dadaist aproape care se cheama „pasare de foc”. Aceasta este lumea pe care ne-o propune Ioan Vasâi.

(…) Daca va veti afla singuri in galerie faceti exercitiu despre aura lucrarilor si veti vedea cum exista un tip de energie in fata lor si acest tip de energie este paroape imposibil sa nu va prinda si sa nu va rasuceasca sufletul intr-un fel sau altul.

Ioan Vasai a fost mai discret in ultimii ani si incet, incet, atelierul sau a inceput sa se incarce cu multe lucrari. Destul de discret a participat la expozitiile de grup dar iata ca daca dintr-odata se deschid usile unui atelier si putem primi in paradisul car se cheama atelierul unui artist atunci intr-adevar participam la un eveniment”.

Artistul plastic Ioan Vasâi:

„In actuala expozitie am pornit dintr-un punct pe care-l lasasem la anterioara personala, unde elementul etnografic era prezent si se impunea categoric, si am incercat sa trec spre elemente care tin mai mult de partea rafinata a lucrurilor, spre desen, spre elemente grafice, in care culoarea este la fel de prezenta si care pot sa comunice cu acele elemente materiale care se pot vedea in pinzele mai mari sau chiar in lucrarile de sculptura pe care le-am adus ca noutate in aceasta expozitie.

(…) Ultimele lucrari pe care le-am facut au si un element de noutate fata de ceea ce am facut pina acum. Mai toata vara, pe linga munca de atelier am avut o activitate ceva mai banala dar utila: mi-am facut atelier acasa. Si multe lucruri ramase dupa activitatea de santier le-am recuperat si le-am pus pe pinza. Sigur ca in acest fel ele semnifica cu totul altceva, au alte intelesuri si alte sensibilitati.

Aceasta expozitie s-a lasat greu scoasa din atelier. Cred ca este a treia sau a patra tentativa in decursul a patru ani de zile.”.

Voi reveni cu citeva fotografi ale lucrarilor expuse la „Frunzetti”.

Later edit:

FOTO 1,2,3,4: Liviu MAFTEI (Ziarul de Bacau, Mediafax)