Imi place Horatiu Malaele. Si ca actor, si ca regizor. Imi pare un filosof al umorului, are stiinta echilibrului intre ris si plins. Stie, jucind, sa „vorbeasca” simplu si cu naturalete despre lucruri mari, cum ar fi sensul vietii, de exemplu. Nu mi-a placut intotdeauna. Ma enerva in „Calculelele”.
Luni seara l-am revazut pe scena Casei de Cultura “Vasile Alecsandri” din Bacau in “Cafeneaua”, un spectacol realizat in urma cu 14 ani pentru Teatrul “Bulandra” dar pe care continua sa-l joace cu acelasi succes, alaturi de actritele Dana Dogaru si Emilia Popescu.
“Cafeneaua” este un spectacol – metafora a vietii, pe care cei trei actori au construit-o cu mult umor si cu mare delicatete, spunind povestea a doi soti, Louise si Wally, vazuti la 30, 50 si 70 de ani, o poveste despre iubire, tradare, destin, dar mai ales despre (ne)sanse si despre alegeri. Wally ii face cadou sotiei sale, Louise, la implinirea a cinci ani de casatorie, un nou inceput. Cu economiile strinse cumpara o cafenea in desertul Nevada in speranta ca o vor transforma intr-o afacere infloritoare. In aceasta aventura li se alatura o mai tinara fata, cu visul ei de-a deveni vedeta la Hollywood.
Peste 40 de ani sint tot acolo, asteptind o oferta salvatoare, o autostrada, un semn de la Dumnezeu, considerindu-se loviti de soarta, desi fusesera mai curind orbi in fata sanselor pe care le-au avut.
Horatiu Malaele a transformat o comedie bulevardiera intr-un poem dulce – amarui despre om – contradictorie efemerida. Sub ochii spectatorului amuzat viata celor trei personaje trece pe negindite, si trei tineri devin trei batrini in care numai visele mai ramin neschimbate. La aceasta fulgeratoare, emotionanta si fascinanta calatorie prin viata au asistat citeva sute de spectatori care timp de doua ore au trecut de la ris vulcanic la zimbet amar si care in final i-au rasplatit pe cei trei minunati actori cu flori si aplauze nesfirsite.
Pentru rolul Wally, Horatiu Malaele a primit în anul 1998 premiul Uniter pentru cel mai bun actor.
“La origine este un spectacol de bulevard pe care l-au scris doi canadieni, Sam Bobrik si Ron Clark. Eu am luat textul si am facut o adaptare, as putea spune destul de drastica, in sensul ca am schimbat si destinul piesei intr-un fel, si finalul l-am gogolizat, pentru ca altfel era un happy – end dupa o reteta stiuta. Este un spectacol pe care l-am montat la “Bulandra” acum 14 ani si care rezista timpului, pare mereu actual”, a declarat regizorul Horatiu Malaele.
La finalul spectacolului artistul a oferit autografe si s-a fotografiat fara ifose cu toti spectatorii care i-au cerut acest lucru.
Am vazut spectacolul acum 7 ani la Cluj. Pot spune ca este unul dintre cele mai bune spectacole din ultimii 20 de ani in Romania. Si ultima afirmatie nu imi apartine doar mie.
am vazut piesa la Piatra Neamt pe 14 martie 2011. a fost EXTRAORDINAR! mi-a parut rau ca au sustinut o singura reprezentatie ca altfel ma mai duceam de cate ori mai jucau. am vazut pe urma Mic si-am dracu’ cu Maia Morgenstern si Descult in parc cu Stefan Banica, ambele comedii foarte reusite. insa Cafeneaua a ramas numarul 1 in inima mea si o sa fie foarte greu de intrecut. Recomand tuturor toate cele 3 piese!