Lansare de carte la Libraria „Alexandria”, din Bacau

„Geanta cu cinci fermoare” de Anton Petrovschi Bacopiatra

A. P. Bacopiatra se află la a treia carte editată după „Talismanul negru” (2008) şi „Fata din vis” (2010).
Autorul are condei şi cartea se înscrie în proza actuală, la graniţa dintre jurnal şi ficţiune.
Personajul central, Costică Bidaru, (prezent şi în celelalte scrieri), trăieşte / vibrează într-o vreme care se întinde începând cu anii şaizeci până în prezentul eroului septuagenar.
Viziunea sinceră, discretă (încadrată de modestie) asupra acestei etape (interesantă pentru cultura autohtonă şi europeană), într-un text bine articulat şi echilibrat, atrage cititorul.
În aceeaşi notă de discreţie şi măsură, intuim avatarurile tânărului referitoare la copilărie ( cu scene de atingătoare duioşie) la şcoală şi studenţie ( cu idile inerente vârstei), apoi la viaţa de cuplu, alături de colegi şi prieteni (pentru care manifestă un cult) Iar retrăirea unor momente sensibile cu tensionări inerente, alunecarea firească în imaginar dau un plus de modernitate romanului său. Structurată în trei părţi şi un epilog, autorul însuşi o prezintă astfel: „…ca o proză bine articulată: narativ, cu experienţe de viaţă unice – deşi comune unor generaţii – , cu alegorii şi parabole ca modalităţi de iniţiere”.
În ce ne priveşte, detectăm în acest roman, două direcţii: reflectarea unui „timp al trăirii” juvenile şi altul: „al regăsirii”, la maturitate… (folosind termenii lui Eugen Simion)
Cele două etape sunt inspirat alternate cu elemente onirice, fantastice, încărcate de sensuri interpretabile pentru cititor.
Considerăm că înţelepciunea (este scrierea unui septuagenar!), profunzimea, înţelegerea au venit pe o cale simplă, (fără o atingere cu metafizicul) şi, în acelaşi timp, infinit mai complicată – cea a trăirii pur şi simplu.
Personajele sunt viabile dincolo de lectura cărţii (De la, nea Laie, Gicu Batin, Doru Gârleanu, Mişu Borza ş.a.)
Scriitorul A. P. B. este un povestitor de mare farmec, acest farmec este potenţat de reflectarea unor senzaţii trăite intens în viaţă cât şi în vis – O idilă studenţească în noaptea de înviere îi apare cititorului ca „ …un scurt – circuit între el şi ea”, acestuia „în momentul acela, i se reflectă pe ecranul virtual al scoarţei cerebrale o reprezentare bizară a realităţii la lumina simultană a sutelor de lumânări, a miilor de stele şi al invenţiei lui Edisson”.
Alunecând într-un vis, autorul retrăieşte scene din preistoria omenirii – O vânătoare cu arme rudimentare devine un pretext pentru a sugera zbaterile dintotdeauna ale umanităţii pentru a perpetua viaţa dar şi tragismul raportului dintre mase şi putere. Cu această ocazie aflăm despre semnificaţia numelui Bidaru pe care-l rosteşte o femeie „ din ceata de suflete flămânde”: bida – ruuu !, bida – ruuu!” ceea ce înseamnă „vrem mâncare!” – esenţa materială a vieţii.
Imaginaţia scriitorului ne poartă cu dezinvoltură nu numai în trecutul ancestral, ci şi în viitorul cibernetizat – cu care prilej bogăţia, adecvarea lexicală este surprinzătoare. Dar, aşa cum se degajă şi din „Talismanul negru”, propensiunea către ficţiune a scriitorului este vădită, încât drumul spre cărţi cu preponderenţă ştiinţifico – fantastică mi se pare (firesc) deschis…
De ce titlul „Geanta cu cinci fermoare”? – cititorul va găsi răspunsul chiar şi în epilogul „transparent” de altfel. Preţuim proza lui A. P. Bacopiatra şi pentru-că într-o lume bulversată de mahalagismele unor personaje politice, din lumea afacerilor, sportivilor sau din mas–media, d-sa scrie calm, cu bun simţ, despre fapte interesante, înţesate de dragoste de viaţă şi de oameni.
Antoneta Popa