Îmi lipseşte sentimentul ăla pe care îl ai cînd te aşezi pe fotoliul de catifea roşie, pentru a treia oară în aceeaşi zi… îţi închizi telefonul mobil, luminile se sting, cortina se ridică şi scena se luminează şi ştii că din clipa aceea orice se poate întîmpla, chiar să-ţi vezi sufletul în lumina reflectoarelor …
Ediţia 2012 a Galei „Star” s-a încheiat, şi îmi pare rău, ca în fiecare an. Timp de şase zile am evadat mental şi chiar şi fizic din cotidian, din gîndurile, preocupările, îndatoririle zilnice, pînă şi din acest oraş, şi mi-am bucurat sufletul, într-un alt ritm, mai tihnit, al trăirii, decît ne obligă ritmul obişnuit al vieţii să simţim, am avut timp să privesc în ochi oamenii din jurul meu, am avut timp să ne vorbim, să ne ascultăm, şi să ne bucurăm împreună de frumosul din oameni, din această viaţă. A fost, pentru mine, aşa cum am mai spus, o dutyfree zone, pentru suflet.
M-am bucurat din prima zi de festival să descopăr anul asta un public mult mai numeros, mai divers şi mai receptiv. A fost admirabilă reacţia de susţinere pe care băcăuanii au avut-o faţă de prezenţa în concurs a Elizei Noemi Judeu, actriţă a Teatrului Municipal „Bacovia” şi actorilor, născuţi în judeţul Bacău, Ştefan Huluba şi Alexandru Bogdan. La aceste recitaluri, spectatorii au fost vizibil mai numeroşi, mai interesaţi şi mai generoşi (în reacţii, aplauze, flori) cu actorul aflat pe scenă. Am simţit cu încîntare energia pozitivă a acestor întîlniri între artişti şi public.
Mi-au fost dragi oamenii pe care i-am văzut la teatru în fiecare seară de Gală, sau aproape în fiecare seară, Teodora Ciuraru, Mădălina Rotaru, Ionuţ Avram, Val Mănescu, Liviu Terinte (Fox), Sebi Sascău, Cătălin Petcu şi Alexandra Spătaru, şi gaşca lor de liceeni cu suflet frumos, Andreea Harabagiu, Iulian Bucur, Andra Lupancu, Edmond, tînărul spectator în scaun cu rotile, Ovidiu Bufnilă, Anca şi Alin Leancă, Cătălina şi Radu Ababei, familia Mocanu, Spulber Gina, şi toţi ceilalţi, care au participat la Gala „Star” 2012.
Un public mai numeros a făcut însă şi mai vizibilă problema Sălii Studio, un spaţiu de joc foarte puţin confortabil şi primitor, mai ales pentru spectatori. Are un număr prea mic de locuri, cu vizibilitate redusă la scenă, aerul devine uşor irespirabil, din cauza tavanului jos al sălii şi a căldurii emanată de reflectoare. Ştiu persoane care au ales să nu vadă un spectacol din motiv că se juca la Studio.
Teatrul Municipal „Bacovia” a avut anul acesta ideea excelentă ca fiecare seară de gală să se încheie cu un „divan”, în care actori, critici de teatru, jurnalişti, simpli spectatori să discute, în Caffe du Theatre sau în Sala Studio, despre spectacolele din acea zi. Ideea nu s-a mai concretizat, la acest nivel, din cauza programului de masă şi de nani al invitaţilor Galei însă aproape în fiecare seară noi, eu, Teodora Ciuraru (1TV Bacău) şi Ionuţ Avram (fermapolitica.ro), ne-am întîlnit după spectacole în Caffe du Thatre şi ne-am împărtăşit impresiile despre concurenţi şi actori invitaţi. Bacăul nu are, am observat, acest exerciţiu al dialogului – am văzut doar familia Ababei – alături de nişte prieteni, la astfel de discuţii, la aceeaşi cafenea – şi este cred cel puţin necesar ca Teatrul să invite la dialog, să fidelizeze prin orice mijloace un public pentru Gala „Star”, pentru stagiune.
O idee bună anul acesta a fost şi extinderea parteneriatelor către mai multe bloguri din Bacău, însă cred că selecţia trebuie făcută cu mai multă atenţie. Au fost nominalizate ca parteneri media persoane care nu au venit nici măcar într-o zi la Gală, altele care nici nu au venit, nici n-au scris.
În altă ordine, ediţia din acest an a Galei „Star” mi s-a părut, cu puţine excepţii, mai slabă valoric decît precedentele, în secţiunea concurs. N-am văzut, din păcate, de exemplu, niciun Richard Bovnoczki (Cel mai bun one – man – show în 2007) sau un Ivan Vidosavljevic (Cel mai bun one – man – show în 2009; Serbia), niciun Lari Giorgescu (Cel mai bun one – man – show în 2010) ori Filip Ristovski (nepremiat, în 2011, din cauza formulei spectacolului de teatru dans, dar extraordinar recital) sau o Emilia Borbely (Marele Premiu, 2011), i-am văzut în schimb pe Anca Sigartău, Tazio Torrini şi Oana Pellea, care ne-au arătat, în recitaluril extraordinare, ce înseamnă rafinamentul în artă, şi ne-au reamintit, ca să nu uităm, că şi pe scenă mai puţin înseamnă mai mult.
Premiile? Pe Milena Milanova o nominalizazem şi eu printre căştigători. Recitalul lui Alin Florea mi s-a părut, deşi interesant ca mesaj, liniar şi monoton din cauza melodiilor, de aceeaşi factură, pe care le-a interpretat, iar de la Alexandru Bogdan am plecat după 20 de minute. Chestie de gust, am spune. O vedeam pe Eliza printre cîştigători nu doar pentru emoţia transmisă dar şi pentru tema recitalului ei. Între a răde cu un „monden” şi a atrage atenţia asupra condiţiei femeii în societate, în toate ipostazele ei, de iubită, mamă, s.a.m.d., aleg a doua variantă.
Cu toate acestea – diversitatea de opinii e firească şi e semn de sănătate mintală şi de libertate de gîndire – Gala „Star” este un fenomen care trebuie să continue. Oricît de mult ar semăna asta cu un clişeu, festivalul de teatru din Bacău este o fereastră deschisă spre lume, din acest oraş mic, de provincie, atît de mic încît în serile de vară, cînd te afli pe terasa Centrului de Cultură „George Apostu„, la un eveniment cultural, se aud manele de la terasele de pe insula de agrement.
Cred că trebuie mulţumit tuturor celor care fac posibil (instituţii, oameni, vă ştiţi, Teatru, Primărie, sponsori, s.a.m.d.) acest festival şi trebuie să avem grijă ca el să existe în continuare şi să devină, an de an, mai bun, un reper pentru profesionalism în teatru. Un festival este o zonă de cercetare a artei, a sufletului uman, a timpului în care trăim. Numai întrebîndu-ne continuu cine sîntem putem evolua şi ne putem feri de un îngheţ mental şi sufletesc.
Foto: Viorel Cojan
