Mai avem nevoie de teatru?

1
1134

Centrul de Cultura si Arte “George Apostu” din Bacau a lansat joi, 24 februarie, seria unor noi dialoguri culturale, un nou pretext de intilnire si dezbatere denumit Colocviile “Apostu”. Cu acest nou proiect institutia intentioneaza sa iasa din spatiul propriu si sa mute dezbaterea, periodic, in scoli sau universitati. Prima si urmatoarele editii din lunile martie – aprilie 2011 se desfasoara in jurul temei “Mai avem nevoie de teatru?”, o intrebare actuala chiar si pentru simplul fapt ca actuala conducere a Teatrului Municipal “Bacovia” din Bacau se afla la finalul unui mandat de sase ani, un bun prilej de a bilanturi si proiecte.

“Centrul iese din spatiul care l-a consacrat, iese cu programele lui in afara, tocmai in aceasta idee de a vedea, in dialog, unde sintem, ce am dori sa devenim (…). Ceea ce este important este faptul ca noi vrem sa dialogam. Cind spun «mai avem nevoie de teatru?», ma refer la Teatru ca la cea mai inalta tribuna sociala, cum o numea Iorga, daca nu ma insel. Teatrul nu e arta? Arta nu e teatru? Trebuie intarita ideea de arta? Vrem sa stim ce-si doresc tinerii nostri sa vada la teatru”, a declarat Geo Popa, director al Centrului de Cultura “George Apostu” si fost director al Teatrului “Bacovia”, la inceputul intilnirii, la care au participat elevi de la Liceul de Arta “George Apostu”, studenti de la Universitatea “George Bacovia”, profesori universitari sau de liceu si, in numar foarte redus, actori, poeti, oameni apropiati de fenomenul cultural bacauan.

Colocviile “Apostu” au debutat prin vizionarea spectacolului “Vietile unui vis – Teatrul”, pe care eu il mai vazusem si as fi preferat sa trec direct la partea de dezbatere, care ma interesa si care, din pacate, s-a rezumat la citeva zeci de minute din cele 3 ore cit a durat intreg evenimentul (cind mergi la o activitate la institutia condusa de Geo Popa trebuie sa-ti iei o zi concediu, nu stii niciodata cind se termina).

Dupa spectacol, actorii Stelian Preda si Geo Popa, sau profesorul Traian Valeriu*, fost director al Teatrului Municipal “Bacovia” in perioada 1977 – 1983, in care institutia traia sub presiunea cenzurii, au punctat citeva repere din istoria teatrului, vorbind atit despre tendintele actuale, spre parabola si simbol, dar si despre vechea scoala rusa a lui Stanislavski, recomandindu-i spre lectura cartile “Munca actorului cu sine insusi” si “Viata mea in arta”, despre scoala americana a lui Lee Strasberg, sau facind pasagere referiri la alti importanti creatori de teatru precum Bertolt Brecht, Erwin Piscator sau Dario Fo.

Actorul Stelian Preda a marturit ca la 75 de ani ai sai nu a aflat ce este talentul si cine, referitor la acest subiect, avea dreptate dintre Brecht, Stanislavski sau Eminescu, inclinind totusi spre opinia poetului.

“Actorul inzestrat cu har este cel care se duce catre personaj. Si daca nu simte el ca intra in pielea personajului este un fals, este o facatura, n-are pentru ce intra in scena, pur si simplu. Dintotdeauna teatrul românesc a fost inzestrat cu actori care au trait efectiv destinele personajelor pe care erau pusi sa le joace”, i-a oferit Traian Valeriu propria varianta de raspuns.

A fost o intilnire in care s-au conturat mult mai multe intrebari decit raspunsuri si in care s-au lansat posibile teme de dezbateri pentru viitoare revederi, despre ce ne-am dori sa vedem la teatru sau despre managementul unei astfel de institutii de cultura.

“Este imposibil, daca ne gindim la soarta teatrului, sa nu ne amintim de exemplu cum s-a nascut teatrul in Grecia si cum pina la Roma s-a transformat in circ. Si cred ca e o legatura cumva, se pare ca lumea nu are nevoie de teatru, ci are nevoie de circ. Calitatea spectatorului decade si problema nu este neaparat a spectatorului, pentru ca la inceputul secolului al saselea inainte de Hristos undeva la Atena un tiran facea primele spectacole de teatru, le facea pornind de la ideea ca edilii orasului, oamenii orasului aveau nevoie de teatru, respectau aceasta institutie pe care o nasteau atunci. Societatea dospea de respect pentru teatru, ceea ce nu este cazul de atunci incoace. Nefind nevoie de teatru si fiind nevoie de circ, in genere uitam ca trebuie sa citim o carte, sa citim o piesa de teatru“, a spus poetul Dan Petrusca, profesor al Colegiului National “Gheorghe Vranceanu”, care a vorbit cel mai realist dar pe care am dorit sa-l intreb, insa n-am mai apucat pina la final, ce spectacole de teatru a vazut recent.

Un moment foarte gustat de public a fost o secventa in varianta moderna a “Scrisorii a III-a”, de Mihai Eminescu, in interpretarea actorului Geo Popa, care a dorit sa ofere astfel un punct de plecare pentru o discutie pe tema “Pina unde se poate merge cu libertatea in teatru?”.

Publicul tinar nu a raspuns insa provocarii in aceasta editie, poate si din cauza directiei conservatoare in care s-a purtat ea, si abia spre finalul a trei ore de intilnire au fost lansate doar citeva intrebari, legate nu de ceea ce ar dori sa vada, ci de lipsa de vizibilitate a Teatrului Municipal “Bacovia” in spatiul public si de necesitatea promovarii spectacolelor sale prin afise sau panouri. “Teatrul din Bacau nu se vede”, a subliniat unul din tinerii participanti la eveniment.

Un student a avut totusi curajul sa spuna ca ar fi interesat de adaptari moderne, “caricaturi teatrale” dupa Shakespeare.

“Nu ocoliti teatrul, nici cind nu intelegeti ce vedeti, pentru ca daca nu vedeti nu aveti cum sa stiti daca va place sau nu. Teatrul este arta, singura de fapt, care se consuma colectiv si care da un anumit tip de traire colectiva. Trebuie sa mergeti sa dati 7 sau 12 lei pe un bilet sa vedeti un spectacol de teatru, chiar daca veti iesi de acolo nemultumiti, pentru ca numai asa veti putea cunoaste cel mai fantastic fenomen pe care l-a creat omul in istoria sa”, a fost mesajul transmis in final tinerilor participanti la eveniment de actorul Geo Popa.

Marti, Colocviile “Apostu” pe tema teatrului vor fi gazduite de Universitatea “George Bacovia” din Bacau iar in lunile martie si aprilie, aceste dezbateri se vor purta in Moinesti, Onesti, si, din nou, in Bacau.

* Geo Popa: “De atunci au mai fost niste directori de teatru dar administratia locala nu stie ca traiesc, ca sint inca vii, puteau sa fie invitati si ei la anumite ceremonii“.

**********************************************

Actorul Geo Popa: “In Viena sint peste 400 de teatre, cu 40 – 50, maxim 60 de locuri, pentru ca ei redescopera trairea comuna dupa mult timp de insingurare. Noi sintem in plin proces de insingurare si nu ne dam seama ca avem nevoie unii de altii, dupa boom-ul asta democratic pe care unii il inteleg si altii nu, cei mai multi, nu. Pentru ca ei simt nevoia ca actorul sa fie aproape, sa comunice cu spectatorul, sa intre in mintea lui aproape, sa traiasca trairile actorului“.

Actorul Stelian Preda: “Oameni buni, voua ce fel de teatru va place, acela cu traire adevarata, sa poti sa crezi ca ala sufera de-adevaratelea, plinge de ceva sau e inamorat ori o detasare din care sa plece doar ideea? Nu mi-am dat raspuns nici pina astazi”.

Universitarul Stefan Munteanu: “Ma fac ca nu vad provocarile societatii contemporane si tot zgindaresc tinerii sa-si descopere pasiunile. Ma ingrozeste situatia ca 1, 2 – 10 studenti nu mediteaza macar la propriile lor pasiuni. A trai fara pasiuni este un non-sens. Iar teatrul mi se pare ocazia cea mai fericita de a ne provoca sa ne intrebam care ne sint pasiunile si apoi sa trecem la savurarea efectelor lor”.

Poetul Gheorghe Chitimus: “As vrea sa vad niste spectacole in care spectatorii sa faca acelasi lucru ca actorii, adica actorii sa-i munceasca atit de mult incit sa-i puna intr-o miscare vie”.


Warning: A non-numeric value encountered in /home/farafilt/public_html/wp-content/themes/Newspaper/includes/wp_booster/td_block.php on line 353