Mircea Diaconu – scriitor, actor, senator: „De cînd am intrat în politică am început să simt că mă îmbolnăvesc”

Nu am citit din scrierile sale dar l-am admirat în filme şi în spectacole de teatru. Una dintre primele ediţii ale Galei „Star” l-a avut ca discret preşedinte de juriu şi, în 2010, ca fascinant partener de scenă al lui Alexandru Repan în „Variaţiuni enigmatice” . Joi, 29 martie 2012, Mircea Diaconu a revenit pe scena băcăuană cu un nou rol, cel de om politic.

Cunoscutul actor Mircea Diaconu, în prezent senator în Parlamentul României, din partea Partidului Naţional Liberal, a făcut săptămîna trecută, pe scena Galei Învăţămîntului Băcăuan, organizată de Primăria Bacău, nişte mărturisiri legate de experienţele trăite după ce a intrat în politică.

„Trebuie să mărturisesc un lucru. Vedeţi, sînt un om activ, am muncit enorm în viaţa mea dar de cînd am intrat în politică mi s-a întîmplat un lucru pe care nu-l bănuiam. La un moment dat am început să simt că mă îmbolnăvesc, că mi-e rău şi acum chiar mi-e rău. Mi-e rău nu dintr-o boală, nu mă doare ceva anume. Mi-e «un rău» şi vă spun exact care”, şi-a început confesiunea senatorul liberal.

Mircea Diaconu a făcut referire la schimbarea de atitudine pe care oamenii din jurul său au avut-o faţă de el, din momentul în care a păşit de pe scena de teatru pe scena politicii româneşti.

„Trăiam în lumea mea, făceam teatru, scriam cărţi, am luat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1977, daţi-mi voie să mă laud, am luat premiul USR alături de Marin Preda care lua pentru „Delirul” (de fapt, este vorba despre volumul „Viaţa ca o pradă”, n.red.). A fost cel mai înalt moment al vieţii mele. Din păcate nu m-am ţinut de literatură, m-am ţinut de actorie, asta m-a consumat şi n-am putut scrie atîtea cărţi cîte aş fi dorit. Poate le voi scrie la pensie.

Dar uitaţi de ce m-am îmbolnăvit: fiind în politică, oamenii din jurul meu, din ţara mea, au început să-mi spună şi alte lucruri decît îmi spuneau de obicei, oriunde, pe stradă, în tramvai, în maşină, în piaţă. Pînă atunci îmi vorbeau despre teatru, despre film. De cînd am intrat au început să îmi spună despre viaţa lor şi fiecare dintre noi poartă cu el necazurile lui, durerile lui, neîmplinirile lui. La un moment dat neîmplinirile, chinurile şi neputinţele celorlalţi au început să se mute în mine. De aceea mi-e rău, din ce în ce mai rău, de răul celor din jurul meu pe care îl primeşti şi care te încarcă şi care te obligă şi spun lucrurile astea nu ca o justificare a faptului că am intrat în politică. Am intrat în politică pentru că voi încerca să repar ce e rău, multiplicat în fiecare dintre noi, cît se va putea. A nu o face înseamnă a nu da măcar o aspirină fiecăruia dintre noi”, a conchis senatorul liberal Mircea Diaconu.

Dumneavoastră în ce ipostază îl preferaţi?

FOTO: Liviu MAFTEI