O carte despre sex, la genul feminin: „Delta lui Venus”

N-as putea sa spun ca, daca n-as fi citit cartea asta, viata mea ar fi fost cu mult mai saraca, dar face parte din acele experiente literare pe care nici nu trebuie sa le ocolesti numaidecit. Poate daca as fi citit-o cu zece ani in urma, ar fi avut un impact mai puternic asupra mea, intre timp am aflat – din diverse surse – cam tot ce povesteste aici Anais Nin.Volumul e fara indoiala incitant, captivant prin atmosfera plina de erotism, insa presimt ca imi va placea mai mult Anais Nin din jurnalele sale. Trebuie sa intru prea mult in jocul ei, pentru a „gusta” aceste fictiuni.

Dincolo de erotismul imaginilor create si de varietatea experientelor sexuale descrise fara niciun fel de cenzura e doar o joaca de-a cuvintele iar pe mine ma intereseaza ce are ea viu, experienta ei de viata.

„Delta lui Venus” este o colectie de 15 povestiri erotice, in care intilnesti toate anomaliile sau fanteziile sexuale, pe care le poti afla, astazi, si in filmele pentru adulti, doar ca aici ele se intimpla in contexte care le salveaza de la a fi complet comparabile cu „intilnirile” din Sanda Brown, de regula in lumea artistilor plastici, a scriitorilor. Bisexualii, prostituatele, hermafroditii, voyeuristii, exhibitionistii, nimfomanele, pedofilii, sadomasochistii, instinctualul s.a.m.d. sunt „eroii” acestei carti. Povestiririle au fost scrise, dupa cum dezvaluie Anais Nin in jurnalele sale citate in prefata volumului, pentru un dolar pagina, la comanda „unui colectionar”: „Am scris aceste povestiri erotice pentru amuzamentul unui client care voia «sa las la o parte poezia». (…) Ele sunt efortul unei femei de a patrunde intr-o lume care fusese teritoriul barbatilor” (Anais Nin, Los Angeles, septembrie 1976).

Poate de aceea textele par uneori „fabricate”, lipsite de subtilitatile cu care alti autori trateaza acelasi subiect. Poate mi-ar fi parut mai reale daca nu toti barbatii din carte, de exemplu, ar fi fost bronzati, atletici si cu ochii verzi sau blonzi, cu pielea fina si alba, de o virilitate uimitoare, sau daca nu toate femeile ar fi fost perfecte.

„Delta lui Venus” este o carte de citit de catre barbatii suficient de destepti pentru a ignora stridentele si pentru a fi in stare sa se prinda de cite ceva. De exemplu de faptul ca aici preludiile sunt lungi si barbatii generosi, in actul sexual, cu partenerele lor, ca femeile nu separa, in cele mai multe cazuri, sexul de sentiment.

Sexul, la Anais Nin, e senzualitate, e emotie, e chiar poezie. „Delta lui Venus” este o carte despre sex, la genul feminin, asa cum rareori se gaseste „in stare pura in natura”. Dar ea ar putea fi interpretata si ca o sarada a autoarei. Daca ne lasam complet sedusi de aceste povestiri, golite de poezie, nu suntem noi insine niste „colectionari”?

Spiritul lui Anais Nin, sa joie de vivre si curajul sau literar pot fi intelese insa numai daca nu uitam ca povestirile au fost scrise nu ieri, ci in jurul anului 1940, chiar daca prima data au fost publicate, daca am retinut bine, in anul 1969…