Dor de copilarie sau curiozitatea de a compara doua orizonturi de asteptare diferite. Pastram cred toti amintiri nedefinite din trecut, sub forma unor senzatii care ne strabat ca fisiile de lumina o incapere intunecata cind noaptea niste faruri taie intunericul. Una dintre cartile copilariei care au lasat urme luminoase in mine este “Talismanul de safir. Povestea Aurorei, frumoasa mireasa a soarelui”, de Elvira Bogdan. E una dintre Madlenele mele literare. O vreme nici nu am mai stiut bine cum se numeste. Nici de ce imi placuse. Zilele acestea am avut chef sa aflu.
Biblioteca de unde o imprumutasem de citeva ori cind eram mica s-a inchis de citiva ani pentru reabilitare. Cea noua are noi editii ale “Talismanului de safir”. Insa eu am preferat, pentru format si fotografii, editia veche, din 1985, in care am citit-o, desi ii lipsesc citeva pagini iar altele sunt rupte la colturi. Uneori drumul inapoi spre copilarie poate fi reconfortant, ca orice drum spre sinele adevarat. Numai ca, trebuie sa recunosc, eu m-am plictisit ingrozitor sa rasfoiesc acest volum, cu „ochi” de „om mare”. Pentru ca astazi am “citit” toate intentiile educative ale autoarei iar limbajul – “pomii isi imbracasera haina de sarbatoare” – mi-a adus aminte de sfaturile invatatorilor din anii ’80 de a copia “expresiile frumoase”, care acum mi se pare un “curat mestesug” de anulare a imaginatiei. O recomand insa, pentru ambele texte, tuturor celor care au copii.
Sintem, cred, suma cartilor citite, a cuvintelor care ne-au atins cel mai profund, chiar a acelora pe care le-am si uitat intre timp dar care au produs la un moment dat o schimbare aproape ireversibila in noi. Poate mie de la cartea Elvirei Bogdan mi se trage placerea calatoriei, sub toate formele ei, si nevoia de poveste. Si te poti intreba in ce masura mai sunt astazi recomandabile “copiilor sub 12 ani” astfel de texte, care nu le ofera neaparat “lectii de supravietuire” in realitatea actuala.
Prima editie din “Talismanul de safir” a aparut in 1931, la Editura Casa Scoalelor, iar a doua, in 1968, la Editura Tineretului. Cartea a obtinut in 1978 Medalia de Aur a Premiului L’Aiglon, la Festivalul International al Cartii de la Nisa.
“Aurora, mireasa Soarelui” a fost publicata in 1969, la Editura Tineretului, iar in 1975 a primit Medalia de Aur a Premiului European pentru Literatura Franceza de la Bruxelles.
„Talismanul de safir” a fost una dintre primele carti pe care le-am citit. Editia din 1978, cu poze, lipita de cateva ori de diferite generatii ale familiei mele. E totodata una dintre cele de care imi aduc aminte cu placere mereu, si pe care le recitesc din cand in cand. „Zanele din Valea Cerbului” e alta, pe care o imprumutam in fiecare semestru de la biblioteca scolii, si apoi a liceului. Cateodata mi-e dor de copilarie, iar cartile astea doua sunt mecanismul perfect de intoarcere in timp. Mult timp mi s-a parut ca eram singura care stia de „Talismanul de safir”, dar se pare ca nu e asa. Ma bucur 🙂
,,Talismanul de Safir” este una din cartile care mi-a marcat copilaria. Aveam 3-4 ani cand mama mi-a cumparat-o. Prea mica fiind, nici nu stiam semnificatia cuvantului safir, asa ca spuneam ,,Talismanul Musafir” ;))))
Apoi, cand am invatat sa citesc am descoperit placerea plimbarilor in timp – la curtea Regelui Soare, in Egiptul antic, impreuna cu personajul principal.
Mai mult decat povestea in sine, imi placeau la nebunie ilustratiile cartii – rochiile printeselor, culorile, totul.
Ma bucur ca mai sunt si alti ,,copii” de varsta mea care s-au bucurat de aceleasi placeri. 🙂
Oare numai fetitele au citit cartea asta? Sau o fi purtat si vreun barbat, in copilaria sa, talismanul de safir la git? 🙂 Irina, tu cum ai ajuns s-o citesti? Iti mai amintesti?
A fost a mamei, apoi a matusilor, si a ramas la tara la bunici. In vacante mergeam acolo si o citeam, mereu cu aceeasi placere, pana intr-o zi, pe la 12 ani, cand am luat-o acasa, si de atunci o consider mostenire de familie :))
Anumite carti parca sunt facute anume sa-si gaseasca locul mai intai in rafturile bibliotecii bunicilor. Talismanul, Amintiri din copilarie, Robinson Crusoe, Coliba unchiului Tom si inca multe altele nu ar fi trecut, poate, prin mainile mele daca nu le-as fi descoperit acolo, nepretzuite comori, in rafturile bibliotecii bunicilor… 🙂
imi doresc foarte mult sa cumpar aceasta carte
Corina, nu stiu daca este in librarii, eu n-am cautat-o, poate ai noroc si s-a reeditat. Daca nu o gasesti, sigur ai s-o poti imprumuta de la vreo biblioteca. Un lucru e sigur, cartea asta are ceva magic, foarte multi ajung pe acest blog cautind pe google „talismanul de safir”…
Foarte multi care ajung pe acest blog cautand pe google "talismanul de safir"…sunt pusi de mine in speranta ca ei o sa aiba mai mult succes sau sunt multiplele mele cautari si incercari.As putea sa o citesc si aici daca cineva care o are o si posteaza pe google!
🙂 Dar de ce pui tu lume sa caute cartea si n-ai ajuns inca intr-o biblioteca, daca ti-o doresti atit de mult?
La lista cartilor enumerate de river la comentarii, s-ar mai putea adauga si cartea Seri albastre, scrisa de Costache Anton, Singur pe lume, de Hector Malot, sau Gavroche si Cosette – povestea mai scurta dupa Mizerabilii lui Victor Hugo.
Buna,
mai devreme, citind „Alice in tara minunilor” ca sa o adorm pe fetita mea care are 8 ani, chiar ma gandeam ca nu mai avem aceleasi fioruri cand citim o carte care ne place. Mi-am amintit atunci de cartea copilariei mele, „Talismanul de safir”. Este prima carte pe care am citit-o singura, fara sa mi se impuna. Si acum imi amintesc fragmente din ea. Mi-am zis ca imediat dupa ce termin povestea voi intra pe internet sa o caut sa vad daca se gaseste in librarii. Eu sunt in Canada actual dar am o pritena care vine din Timisoara in octombrie si tare mult mi-as dori sa-mi aduca aceasta carte…. este absolut fantastica si cred ca si acum mi-ar placea sa o recitesc si sa ma las purtata in timp. Si mai este si educativa in plus. Va pup pe toti…. iubitori ai talismanului 🙂
buna 🙂 Si povestea mea este cam aceeasi: am citit cartea in copilarie si mi-a ramas in amintire ca una dintre cele mi frumoase povesti…chiar daca acum nu-mi mai amintesc mare parte din ea, doar emotia de a fi citit-o. Acum ca vad imaginea, imi amintesc si ilustratiile – probabil am avut aceeasi editie. S-ar putea sa mai existe inca prin biblioteca de acasa. Cel putin asa sper.
Intre timp (si eu tot in Canada locuiesc acum), singura posibilitate este de a o cauta pe net…
Toate cele bune 🙂
vreau sa cumpar talismanul de safir in varianta 1985. stie cineva de unde o pot procura
http://www.librarie.net/carti/127048/Talismanul-safir-Elvira-Bogdan
Si eu sunt fanul acestei carti. Auzisem de aceasta carte de la o colega de clasa, iar cand Mos Gerila,el venea in acei ani, mi-a adus-o, am citit-o pe nerasuflate. Ba chiar m-a inspirat pentru o compunere pentru ora de lb. romana, la care am luat un frumos 10.
@ Mihaela, cred ca sintem deja un fan club al acestei carti. Fii binevenita! 🙂
Talismanul de safir!!!
Sunt in Franta, dar imi cresc copiii si cu cartile copilariei mele….
Da, si Zanele din Valea Cerbului am luat-o cu noi, in Franta! Dar Talismanul de Safir nu il mai am; recunosc insa coperta si imaginile de pe net!!
Oare exista si o editie franceza? Sau as putea comanda cartea sa ajunga in Bretagne?? Pe amazon nu gasesc…
Ma bucur sa ma alatur unui astfel de fan-club!
Vaaai, credeam ca ‘Talismanul de safir’ si ‘Zinele din Valea Cerbului au fost iubite doar de mine’. O alta carte adorata a fost ‘Povesti cu zine’.
Eu am editia din 1985 si ma gadean de ce nu e nici un film inspirat din aceasta carte minunata.
Hello,
Am gasit Talismanul de safir (http://www.librarie.net/carte.php?id=127048&action_cos=adauga_in_cos&idc=127048), Bertoldo si Bertoldino (http://librarialibertas.ro/carti/18441/bertoldo-si-bertoldino), Povesti nemuritoare (cu ziarul Libertatea), insa nu gasesc Noi si puii animalelor de Olga Perovskaia. Nici macar la anticariat nu mai este. Tare mult mi-a placut cartea asta. Eram copil si nu stiam sa pretuiesc cartile iar acum plang dupa ele. Ma straduiesc sa le strang ca sa le citeasca si fetita mea. Asa carti rar le mai gasesti.
=))
=))))
e frumosa arte am citito de 10 ori pe bune
am citit cartea cand eram mic este superba, o poveste ce te poarta in timp in istoria popoarelor lumii vazand cu ochii mintii cum era in acele timpuri dar si trezindu -ti interesul pt calatorii ,cunoastere ,geografie, istorie;imi aduc aminte cum eu cu sora mea stateam in bratele matusii noastre si ea ne citea din carte si apoi dupa ce termina capitolul respectiv ne uitam la poze suprbe de altfel si imaginile si culorile am fost si voi ramane fascinat de cartea aceasta(editia 1985 I.Creanga)inca o am.