De spatiul de creatie mirific de la Tescani, reper important in biografia si bibliografia multor personalitati ale culturii române, se bucura in perioada 10 octombrie – 10 noiembrie 2010 Andra Rotaru, o tinara poeta al carui volum de debut din 2005, “Într-un pat sub cearsaful alb”, publicat la Editura „Vinea”, a fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Naţional „Mihai Eminescu-Opera Prima”, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti au Premiul Naţional „Tudor Arghezi”.
Rezidenta sa la Tescani este oferita de Muzeul National “George Enescu”, sectia „Dumitru si Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, si Asociatia “ArtistNe(s)t” – Reteaua centrelor de rezidenta pentru scriitori români, in urma unei selectii facuta de juriul format de Laura Manolache, director al Muzeului National „George Enescu”, Gabriela Ilas, coordonatorul programului de rezidente „ArtistNe(s)t” de la Tescani, Cosmin Manolescu, directorul Asociatiei “ArtistNe(s)t”, si scriitorii Vasile Ernu si Cezar Paul Badescu, fosti rezidenti la Tescani.
In scurtul interviu care urmeaza, Andra Rotaru vorbeste despre rezidenta sa la Tescani si despre România, ca spatiu de creatie pentru un poet. La final, puteti citi unul dintre poemele sale preferate, „Si mai mult nisip”, publicat in volumul „Tinuturile sudului”, Editura „Paralela 45”, 2010.
Fara Filtru: De ce ai aplicat pentru această rezidenţă şi la ce proiect lucrezi pe perioada ei?
Andra Rotaru: Există motive obiective şi subiective deopotrivă. Cele obiective sunt legate de imposibilitatea de a mai scrie în Bucureşti, pe care, din când în când, îl percep ca pe un uriaş malaxor care mă ameninţă şi care îmi răpeşte timpul. Interacţiunile cu oamenii le percep uneori la fel de ameninţătoare, mă sufocă, se infiltrează în spaţiul meu “intim”, propice scrisului. Uneori trebuie să pun un stăvilar şi să mă îndepărtez de ceea ce îmi face rău.
Subiectiv, am aplicat pentru că Tescaniul e Tescani. Însemna o provocare şi o lume nouă, un spaţiu nou, o singurătate de care aveam nevoie, un spaţiu liber. Şi nu doar spaţiul poate fi propice scrisului, dar şi întâmplările care decurg dacă dai curs provocării. Proiectul literar şi-a urmat de la sine evoluţia, iar aici, fie că te plimbi prin pădure sau prin sat, fie că interacţionezi cu oamenii din jur sau te vizitează ei, fie că te aşezi pe iarbă între cei trei căţei ai domeniului…totul te poate surprinde. Iar când există emoţii noi, scriu. Dacă în vara aceasta spuneam că pot să scriu atunci când există un dezechilibru interior, acum scriu pentru că există un echilibru care mă ajută să asimilez foarte mult din ceea ce e în jurul meu.
Fara Filtru: Rămâi pe poezie sau te-ai gândit să încerci roman?
Andra Rotaru: Când aveam vreo 6 ani şi scriam încă de la stânga la dreapta literele, îmi plăcea să miros cărţile din biblioteca bunicilor de la Constanţa. După ce am mirosit “Spre far” de Virginia Wolf, am luat un caiet cu file albe şi am notat pe prima lui pagină, cu litere de tipar, “roman”. Nu l-am terminat niciodată şi nici nu l-am început. Probabil că va rămâne una dintre încercările care mă vor tot chema de-a lungul timpului. Momentan, aici, acum, scriu poezie.
Fara Filtru: Cred că esti prima poetă rezidentă la Tescani, mă înşel? Mai este România în această perioadă un timp şi un spaţiu (de creaţie) al poeziei? Şi nu mă refer la Tescani, unde imi imaginez că te simţi în elementul tău.
Andra Rotaru: Proiectele, fie că au fost depuse pe poezie sau pe proză, au avut şansa lor. Nu a existat criteriul genului literar care să decidă dacă proza are întâietate sau poezia. An de an se întruneşte un juriu specializat, care alege proiectul cel mai potrivit. Că în urma acestei rezidenţe, vizibilitatea unui roman poate fi mai mare decât a unui volum de poezie…Şi da, şi nu.
La fel de bine te poţi naşte într-o ţară şi mai mică decât România… Sau într-un sat precum Liveni, locul natal al lui George Enescu. Dacă ai ceva de spus într-un domeniu artistic, o vei face, indiferent de locul în care te naşti sau creezi o mare parte din viaţă. Uneori e chiar dezirabil să provii dintr-o cultură mai “exotică”, pentru că astfel eşti mai curios faţă de ceea ce se întâmplă “în afară”. Orice poet care, să spunem, scrie bine, are o deschidere mult mai mare acum, decât ar fi putut să o aibă în urmă cu câţiva ani. Poezia circulă, se organizează festivaluri şi în ţară şi în străinătate, se organizează proiecte literare, târguri de poezie la care sunt invitaţi astfel de scriitori etc. Şi cred uneori că se scrie mai multă poezie foarte bună sau bună, decât proză.
Fara Filtru: Ai citit vreun scriitor băcăuan? Pe cine, ce carte?
Andra Rotaru: Dintre scriitorii tineri, nu-mi dau seama dacă ştiu vreun băcăuan. Iar asta din cauză că nu cunosc oraşul de provenienţă al multora. Dintre clasici, desigur, Bacovia şi Alecsandri.
De exemplu, câţi dintre noi ştim că Gabriel Daliş e din Rădăuţi? Că Dan Coman s-a născut în Gersa?
Fara Filtru: Care e cea mai frumoasă experienţă pe care ai trăit-o la Tescani? Mă refer la întâlnirea cu oamenii, lucrurile, stările tale de acolo?
Andra Rotaru: Dacă te plimbi prin sat, pe câmpuri sau prin pădure, poţi să uiţi să te mai întorci înapoi. Singurii care îţi pot atrage atenţia că trebuie să te întorci sunt căţeii domeniului, care te însoţesc peste tot.
Cred că, într-adevăr, spaţiul acesta îmi stimulează toate simţurile, pentru că am deseori senzaţia că vreau să desenez. De curând, am primit un caiet pe care îl iau cu mine şi-l folosesc în astfel de situaţii. Alteori, simt că trebuie să fotografiez un peisaj sau atitudinea unui om, alteori îmi notez ceea ce aud, ca să pot să reproduc sunetul, să-l transpun în poeme. Iar în cabana în care stau, folosesc toate materialele acestea, ca pe un jurnal. Probabil că le voi folosi şi după plecare.
Unul dintre personajele care şi-a găsit un loc aparte în schiţele mele poetice este un căţel care are un ochi alb şi unul negru, care zi de zi vine împovărat de ciulini, care uneori prinde vietăţi- şi are blana din jurul botului plină de sânge. Iar când mă vede, îmi arată că ştie să latre la soare, că e un căţel solar, care ar muşca din el.
Si mai mult nisip
(Andra Rotaru)
zilele astea încep cu zilele de altădată:
cineva se asază pe marginea patului
mă întreabă dacă noptile sunt imprimate pe piele,
dacă am visat cum mă acoperă nisipurile.
[mirosul tău de brad se răspândeste în camera mea.]
(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
pluteste într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
te întreb dacă sub mare ai văzut vreodată muntii.
dacă îi poți face să dispară, apoi să apară din nou
o să-ti aduc ceva dintr-o tară străină, să semene cu tine.
un copil cu păr auriu, pe care l-am crescut aici, în mare.
vrăjile pe care le facem seamănă cu diminetile noastre.
ne trezim trupurile odată cu pestii, ni le afundăm sub dune de nisip.
ne izbesc de malurile ţărmurilor
şi plutesc grotesc. uneori aşteptăm ore întregi să reapară
(vară de vară, mi se spune că ai dispărut. că trupul nu a fost găsit,
pluteste într-o mare. când intru astăzi în ea, închid bine ochii)
*
de atunci, unghiile nu îmi mai cresc.
le acopăr cu mâinile altora, apoi mă îndepărtez.
oamenii se aşază lângă mine,
vor să prindem diminetile împreună
fără să stie că niciodată nu îmi iau rămas-bun.
(sunt ca un vapor de lemn în care port doar mortii)
Andra Rotaru s-a născut în 1980 şi este, în prezent, editor-coordonator al Agenţiei de Carte (www.agentiadecarte.ro), colaborator al revistei de cultură „Luceafărul de dimineaţă” şi redactor al revistei „Hyperion”.
A debutat editorial în noiembrie 2005 cu volumul de versuri “Într-un pat sub cearşaful alb”, Editura Vinea. Volumul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu, Premiul Naţional Mihai Eminescu-Opera Prima, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Premiul Naţional „Tudor Arghezi”.
În anul 2008, volumul de debut al autoarei apare la Editura “Bassarai” din Spania (“En una cama bajo la sabana blanca”). În 2008, a participat la primul program pro-lectură organizat sub auspiciile Casei Regale a României, “Scriitori pe Calea Regală” (iniţiat şi coordonat de Dan Mircea Cipariu) şi a scris jurnalul de călătorie (“Scriitori pe Calea Regală”, Editura Brumar).
Prezentă în antologii din ţară şi străinătate, a publicat şi în majoritatea revistelor de cultură din ţară. În anul 2010, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Bookfest, îi apare cel de al doilea volum de poezie, “Ţinuturile sudului”, Editura Paralela 45.
*
Asociaţia “ArtistNe(s)t- Reţeaua Centrelor de Rezidenţă pentru Artşti” a fost creată în luna noiembrie 2009, de către Centrul de Cultură “George Apostu” Bacău, Muzeul Naţional “George Enescu” şi Fundaţia Gabriela Tudor. Ea are ca obiectiv stimularea creativităţii în artele contemporane, încurajarea implementării activităţilor de rezidenţe artistice în România, sprijinirea mobilităţii artistice precum şi sprijinirea activităţii artiştilor şi managerilor culturali din România.
*
Reţeaua “ArtistNe(s)t” a fost fondată în anul 2006 de către Gabriela Tudor şi Programul Cultural Elveţian în Romania, în parteneriat cu 4 instituţii publice de cultură – Centrul Cultural Arcus, Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău, Centrul European de Cultură Sinaia şi Muzeul Naţional „George Enescu”, secţia “Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu” Tescani, sub forma unui proiect de cooperare regională finanţat de Programul Cultural Elveţian în România. Proiectul şi-a propus crearea în Romania a unei reţele culturale de centre de rezidenţă, care să ofere artiştilor români şi străini programe de rezidenţă la nivel european.
