Prima mea lecţie de tango argentinian. „Tangoul este despre a face linişte în tine şi a face linişte în celălalt”

Cînd, la final, am ieşit din Cafe du Theatre din Bacău, paşii mei aveau un alt fel de cadenţă, de graţie, pe asfaltul oraşului. Mi-am îndreptat aproape fără să realizez umerii, am privit înainte, şi am pornit spre casă parcă plutind şi, în acest tip de dans urban, am străbătut drumul zîmbind, cu ritmul tangoului în minte, ca un secret personal care te ajută să vezi lumea mult mai frumoasă. Prima lecţie de trango argentinian fusese o frumoasa experienţă despre comunicare, prietenie şi încredere, o lecţie de eleganţă, de disciplină şi în acelaşi timp de libertate, un fel de a te pierde şi a te regăsi în celalalt. În seara aceea am auzit de la profesorul nostru, Gilbert Iscu, probabil una dintre cele mai frumoase definiţii ale tangoului: „Tangoul este despre a face linişte în tine şi a face linişte în celălalt”.

Îmi place să dansez. Cred că moştenesc asta de la tata. Iar tangoul a exersat întotdeauna asupra mea un soi de fascinaţie, pentru senzualitatea şi eleganţa aproape hipnotică a mişcărilor, pentru poveştile despre sine pe care le pot desena partenerii, cu vîrfurile pantofilor, on the dance floor, şi pentru frumuseţea şi graţia dansatoarelor. Dar în privinţa tangoului am fost mereu în postura de privitor, la concursurile de dans televizate ori la filme cu scene de dans (vezi The Scent of a Woman, Take the Lead, The Tango Lesson, Moulin Rouge s.a.m.d. aţi prins ideea).

Persoanele apropiate ştiu că la un moment dat m-am şi înscris la unul dintre cluburile de dans din Bacău, dar cum în mai puţin de lună începuseră să ne şi vorbească de o viitoare competiţie, şi implicit de costurile rochiilor şi pantofilor de dans, am plecat. Voiam să practic dansul de plăcere, ca formă de sport şi relaxare, nu să devin campion de dans. Şi cum Bacăul nu prea a avut spaţii publice unde să poţi dansa, nu mi-a mai rămas decît să pîndesc nunţile, botezurile şi alte petreceri din familie ca să-mi exersez paşii de dans şi să-mi satisfac plăcerea de a dansa.

Aşa că în momentul în care am aflat de pe Facebook că în Bacău se deschide Tango Social Club mi-am pus în minte să-mi fac un dar şi să mă înscriu, cu gîndul că momentul cel mai potrivit pentru a începe să-ţi trăieşti visele este „chiar acum”. Ce-a urmat a fost o experienţă neaşteptat de frumoasă, în care am aflat că tangoul nu este doar un dans, este mai mult decît atît.

A dansa tango nu este (numai) despre paşi, este o formă de cunoaştere şi de comunicare inter şi intrapersonală, o modalitate de a te pune în armonie cu tine însuţi, o lecţie de maniere elegante, un test de încredere în tine şi în celălalt.

Am aflat în două ore despre mine că am uneori tendinţa să conduc, chiar şi în postura de „follower” (cred că am auzit de cel puţin trei ori în seara aia de la profesorul de dans: „Laura, nu mai condu!”), să fiu „in control”, în raport cu situaţiile, stările pe care le trăiesc, şi să grăbesc, cînd nu trebuie, ritmul. Or muzica, la fel ca viaţa, are ritmul ei.

Am încercat inutil, ca un „control freak” ce sînt în unele situaţii noi pentru mine, să fac scheme mentale ale mişcăriii picioarelor pe podea, să număr paşii mei, să urmăresc paşii partenerului pentru a încerca să-i intuiesc următoarea mişcare, însă n-am reuşit astfel decît să mă încurc. Şi numai cînd la recomandarea profesorului de dans am închis ochii şi m-am distanţat vizual de experienţa dansului, apropiindu-mă în consecinţă de cea auditivă, tactilă, energetică, am început să-mi sinconizez mai uşor paşii cu cei ai partenerului de tango, pentru că tangoul nu e matematică, e comunicare, încredere, creativitate, spontaneitate, improvizaţie, armonie în doi, chiar şi atunci cînd corpurile nu se ating.

Abia la sfărşitul lecţiei de dans am realizat că atît timp cît a durat acest curs de tango nu m-am gîndit la nimic altceva. Tango-ul te absoarbe complet din lumea exterioară, atît timp cît dansezi nu te mai frămîntă nicio grijă cotidiană.

M-am relaxat, am rîs alături de noii colegi de tango, ca într-un grup de vechi prieteni, iar apoi, cînd am mers împreună la o cană de vin fiert, am vorbit cu sinceritate despre experienţa dansului, ne-am recomandat cărţi, ne-am făcut îndrăzneţe şi îndepărtate planuri de călătorie. Am descoperit alături de ei un Bacău frumos, un Bacău creativ, inteligent, elegant, care şi-a regăsit în paşii de tango bucuria de a comunica.

Tango este o modalitate de a reînvăţa să comunicăm, să avem încredere unii în alţii, să ne repunem în armonie cu noi înşine, să găsim ritmul potrivit ca să ne permită să respirăm confortabil în această lume „pe repede înainte”. Pentru că nu poţi dansa tango dacă nu îţi „asculţi” partenerul şi nu comunici cu el, dacă nu ai încredere în partenerul tău de dans, dacă nu reînveţi să mai încetineşti ritmul din cînd în cînd.

Tangoul e terapie de grup, prin efectele terapeutice pe care dialogul, emoţia, îmbrăţişarea le au asupra oamenilor. Poate nu întîmplător în anumite spitale din Argentina tangoul este folosit ca formă de terapie pentru a-i ajuta pe bolnavii bătrîni sau pe cei cu tulburări mintale.

Sentimentul pe care îl ai la finalul unei lecţii de tango este că ţi s-a redeschis o ureche interioară cu care nu mai auzeai. Şi cînd păşind înapoi spre lumea ta de zi cu zi percepi extraosenzorial povara de pe umerii oamenilor din jurul tău zîmbeşti instantaneu pentru că realizezi cît de simplu este să scapi de această povară, să-ţi schimbi percepţia asupra vieţii. Nu trebuie decît să faci, din cînd în cînd, alături de un grup de prieteni, cîţiva paşi de tango.

Am văzut toţi cred măcar o dată una dintre cele frumoase scene de film din toate timpurile, cea din „Parfum de femeie”, în care un bărbat orb (Al Pacino) o convinge pe o tînără fată să danseze tango pentru prima dată în viaţa ei.

„No mistakes in the tango, Donna. Not like life. It’s simple. That’s what makes the tango so great. If you make a mistake, get all tangled up, just tango on. Why don’t you try? Will you try it?”

Da, tangoul poate fi chiar atît de simplu.

Dacă experienţa mea de tango nu v-a convins poate o să vă convingă ce spun cîţiva dintre membrii mai vechi ai Tango Social Club Bacău, înscrişi la aceste cursuri încă de la primele lecţii, tineri de vîrste şi profesii diferite, care mi-au mărturisit motivele pentru care au devenit cursanţi Tango Social Club Bacău şi ce a însemnat pentru ei această experienţă.

Irina:

„Pentru mine a învăţa să dansez tango e o mare provocare. Mie îmi place foarte mult muzica, şi îmi place foarte tare să dansez. Mi s-a părut că dansul e cum eşti, cum ai tu chef să fie. Dar cînd am participat la primele lecţii de tango m-am simţit puţin complexată, mi-am zis că nu o să înţeleg niciodată. Apoi mi-am dat seama că e vorba de disciplină, de atitudine, de comunicare. În meseria mea mă bazez pe cifre. Pentru mine nu există surprize. Asta vreau să schimb la mine. Vreau să găsesc creativitatea. Şi tangoul mi se pare o situaţie în care îţi regăseşti creativitatea”.

Ramona:

„Am dansat primul meu tango cu un tip de 70 de ani. Şi m-a emoţionat. Eram în Italia, la un club de tango pentru oameni între 60 şi 90 d ani, unde lucram în weekend-uri. Îl urmărisem înainte pe ring şi văzusem cum cu fiecare parteneră dansa atît de diferit şi de divin. Se adresa fiecăreia pe limba ei.

Pentru mine tangoul este disciplină între expresie emoţională şi limbajul corpului. Am venit la Tango Social Club Bacău pentru că vreau să găsesc punctul de legătură între ceea ce exprimă sufletul şi corpul meu. Tangoul este maximul de eleganţă între ceea ce exprimă limbajul corpului şi emoţiile interioare. Tangoul este următoarea treaptă, pasul intermediar între comunicare verbală şi telepatie. În tango, nivelul de comunicare poate fi mai intim decăt în cadrul cuplului”.

Gabriela:

„Îmi place să dansez. Şi cînd dansez singură am impresia că mă pricep, dar cînd să dansez cu altcineva e nasol de tot. Aşa că m-am înscris la Tango Social Club Bacău, unde am găsit foarte mulţi oameni faini. Ne-am legat foarte bine, chiar dacă sîntem foarte diferiţi ca tipologii. Ce ne-a unit pe toţi este că am fost foarte deschişi să venim aici. Şi ce s-a întîmplat e că am legat prietenii, am făcut împreună ieşiri, am fost şi la Balul de Tango de la Bucureşti. Poţi spune că aici ai un grup de prieteni. Toţi sîntem ocupaţi, ne găsim treburi de făcut, dar e bine să găseşti o formulă să te detensionezi la sfărşit de săptămînă şi dansul e cea mai bună formulă”.

Cătălin:

„Mie îmi place dansul. De mic mi-a plăcut dansul. Spunea cineva aici că băieţii ar trebui să fie învăţaţi de mamă că e important să ştii să dansezi, pentru că fetelor le plac băieţii care ştiu să danseze. Ei, pe mine mama m-a învăţat să dansez. Eu dansez populară dar de mai mult timp voiam să învăţ şi dansuri de societate. M-am decis să vin aici după ce am citit ceva scris pe Facebook despre club de Ramona (membră Tango Social Club Bacău, nota mea). E o experienţă foarte plăcută. Mi-au plăcut şi oamenii, cursanţii şi Gilbert. (profesorul de dans Gilbert Iscu). Îţi place de el pentru că te face să-ţi placă de tine”.

Gilbert Iscu, instructor Tango Social Club Bacău:

„Noi îi învăţăm pe oameni să fie mîndri de ce fac ei, să danseze tangoul lor, noi îi facem pe oameni să se simtă confortabil în tangoul lor. Tangoul e o chestie personală. Dansezi aşa cum eşti. O femeie se poate exprima, poate fi feminină cînd dansează. Bărbaţii trebuie să înţeleagă că a şti să danseze înseamnă a străbate deja 50 la sută din drumul spre a cuceri o femeie. Ce mi-a oferit mie tangoul? Faptul că am simţit că pot să iau în braţe o femeie şi să o fac să uite de ea un minut. Tangoul nu minte. Te simt dacă eşti stresată. Pentru că te simt aşa cum eşti”.

Cursurile de tango de la Tango Social Club Bacău sînt ţinute de Gilbert Iscu, cofondator şi instructor Tangotangent (Bucureşti), cea mai activă şcoală de tango argentinian din România. Pe Gilbert Iscu îl puteţi vedea, de asemenea, alături de binecunoscutul dansator şi coregraf Răzvan Mazilu, în spectacolul de teatru – dans „Un Tango Mas”, care se joacă din 2006 la Teatrul „Odeon”, din Bucureşti. Alături de Gilbert Iscu, Tango Social Club Bacău mai are ca instructori de dans şi alţi profesori sau prieteni ai Tangotangent. Înfiinţarea Tango Social Club Bacău a însemnat pentru Gilbert Iscu revenirea acasă, în judeţul în care s-a născut şi a studiat pînă la finalul liceului. Gilbert Iscu este absolvent al Colegiului Naţional „Ferdinand I”, din Bacău, promoţia 1992. Este unul dintre membrii fondatori ai Clubului de turism „Veniţi cu noi”, condus şi în prezent de Remus Lupu.