Reclame pentru spectacole de teatru, în staţiile de autobuz din Bacău

În zilele în care uit cîtă rezistenţă la schimbare poate opune oraşul în care trăiesc, cît de puţin luptă locuitorii lui pentru visele lor, şi cît de sărace sînt instituţiile noastre de cultură, în acele zile visez că Bacăul devine peste noapte un oraş în care se face reclamă pe diferite panouri publicitare, pe autobuze sau în staţii, la spectacolele Teatrului Municipal „Bacovia”. Cum ar fi ca în loc de reclame agasante să vedem într-un panou publicitar luminos din oraş un afiş cu o imagine dintr-un spectacol băcăuan, cu un actor zîmbind hollywoodian, ne-am putea oare îndrăgosti în plină stradă de teatru?

Am adresat această întrebare şi prietenilor mei de pe Facebook şi iată ce reacţii am primit, din partea unor locuitori ai Bacăului sau a unor tineri băcăuani care au ales să trăiască în ţări în care astfel de idei sînt puse în practică de mult:

Răzvan (student International Sales and Marketing Management Danemarca):

„Pasionaţii o să găsească informaţiile indiferent unde ar fi, dar există întotdeauna potenţiali spectatori care trebuie să fie ţinuţi la curent. În plus, aş prefera să văd un panou cu Teatrul „Bacovia” decît cu tratamente pentru hemoroizi sau alte variabile…”.

Niki (desfăşoară activitate de promovare în mediul online):

„In mod evident pasionaţii de teatru se informează… Pe de altă parte, daca o autoritate ar promova „ceva”… prin promovare ar duce fenomenul artistic din registrul «artei pentru artă» în registrul «artei cu direcţie», şi atunci singura formă de promovare acceptabilă ar trebui să fie una privată. (…) Spectatorii nu «trebuie» ţinuţi la curent… Se «curentează» singuri dacă simt nevoia… :)) Altfel ne întoarcem în vremurile alea de demult cînd autoritatea dădea valoarea în artă, cînd autoritatea împărţea artiştii în artişti simpli şi «artişti emeriţi» ori «ai poporului»… iar spectatorii «trebuiau» să iubească arta! :)) Că aşa era ordinul de la partid! (…) Dacă cineva ratează un eveniment pentru ca n-a fost suficient bombardat… poate ca acel eveniment nu îi era musai necesar. Poate că viaţa acelei persoane poate continua nestingherită. Sau poate că prezenţa la acel eveniment nu l-ar fi îmbogăţit peste măsură. Nu luăm cu toţii la fel de mult din ceea ce ne înconjoară. Unu’ ia un vers, altul o aripă, unu’ ia o vilă, altu’ doi ani cu suspendare… Nu e onorabil să ne tot împiedicăm de clişeul ăla penibil: «Vai, s-a jucat piesa cutare… Ce păcat, n-am ştiut!». (…) Facem studii de marketing, vedem ce fel de piese vrea spectatorul să vadă şi-i servim publicului piese pe gustul său, semnalîndu-i prin tot felul de tehnici promoţionale ca urmează să-i servim o piesă care îi va plăcea. Evident că, daca e cazul, îi tragem scurt şi doua palme regizorului care are «figuri artistice» şi vrea să-şi impună cine ştie ce «viziune originală» explicîndu-i că piaţa cere altceva. În măsura în care facem «artă pentru artă», spectatorul e «neinteresant» :)). În măsura în care facem „arta pentru artă”, opinia şi gusturile spectatorilor NU sunt relevante. Relevanţa rămîne DOAR arta care ţîşneşte din artist. Nici opinia criticilor de artă şi nici titlurile universitare n-au nicio relevenţă cînd vorbim cu adevărat de artă pentru artă… Arta pentru artă «se întîmplă» în mod liber şi necondiţionat. Şi, dupa cum spuneam, «artei pentru artă» i se flutură de promovare şi de spectatori! În măsura în care încercăm să le combinăm… iese un fel de sex în grup în cadrul căruia fiecare e nemulţumit la final!”.

Alina (absolvent Marketing)

„Transport în comun & teatru – nu prea cred! Dar o promovare mai bună, pe canale prin intermediul cărora să ajungi la publicul ţintă, n-ar strica! Eu pur si simplu sînt unul dintre oamenii care aşteaptă să fie informaţi, chiar bombardaţi, tocmai pt a nu pierde un eveniment care mă interesează dar de care nu am aflat din cauza programului foarte aglomerat pe care îl am”.

Otilia (activează în zona de producţie publicitară):

„Promovarea e bună pe mai multe canale. Iar la teatru nu merg neapărat pasionaţii sau specialiştii. Merg şi eu dacă văd că e o piesă despre care cred ca m-ar interesa/deconecta. La ce bună publicitatea? Păi de ce mai apar reclame la Coca Cola? Ştim că e o bautură carbogazoasă, deci… :)). (…) Am văzut şi «Proştii sub clar de lună» şi «Recviem» la Bacovia… Şi piese despre care nu-mi amintesc nimic. Prea multă teorie… Teatrul, ca orice produs, trebuie vîndut în vreun fel. Aualeu, şi acum voi fi pusă la zid că am făcut teatrul «produs»”.

Diana Chende (profesor, Anglia):

„If it’s good enough for London, it’s good enough for Bacau as well. :-)”.

Vă întreb şi pe voi acum: v-ar plăcea să vedeti pe autobuze şi pe acele panouri publicitare luminoase din oraş reclame pentru următoarea premieră a Teatrului din Bacău? Sau credeţi că pasionaţii de teatru se informează singuri, discret, de la sediul instituţiei sau din alte surse mai puţin invazive?

Sînteţi de acord cu opiniile exprimate de Răzvan, Niki, Alina, Otilia şi Diana?