La o rememorare rapida a ceea ce se intimpla in urbea noastra culturala, ma grabesc sa trag concluzia ca miscarea “valului tinar” de creatori se distinge cel mai clar in domeniul artei plastice. „Astia tineri” din pictura iar se baga in fata, bravo lor, vineri la “Frunzetti” s-a deschis expozitia de grup “Sapte”, un proiect nasit de grupul celor trei prieteni Dragos Burlacu. Marius Craita Mindra si Dionis Puscuta, care si-au provocat fosti colegi de liceu sau de facultate, din Iasi sau Bucuresti, sa tina impreuna un altfel de discurs artistic decit generatiile de artisti dinaintea lor, despre lumile in care traim.
Dupa cum se declara in, sa zicem, catalogul expozitiei – care e doar un pliant alb – negru care nu le face niciun serviciu – cei sapte, adica Marius Craita Mindra, Dionis Puscuta, Dragos Burlacu, Cristia Gaspar, Justinian Scarlatescu, Teodora Nicodim si Georgian Mazerschi, sunt „tineri fara complexe”, „animati de culoare si forma”, „un grup cu viziuni diferite”.
Ei indraznesc sa forteze imaginea pe care o avem despre arta, nu devii visator in fata lucrarilor lor, te intriga, te surprind, te fac sa te intrebi daca asta e arta, iti ramin in minte.
Fac asta sub nasul “parintelui” Ilie Boca, nelipsit de la nicuna din expozitiile de arta deschise in Bacau, fie ea a unui tinar absolvent de facultate sau a unui profesionist, spre deosebire de unii artisti care exprima, prin absenta sau prezenta de la actiunile colegilor lor, preferinte. Coincidenta sau intentie, grupul “Chiuaru” a lipsit de la vernisajul expozitiei “Sapte”.
Vasile Craita Mindra:
“E o expozitie cu ceva umor. Lucrarile expuse in acest cadru lasa impresia de prospetime si spontan. Marile curente in arta s-au iscat datorita acestei miscari, a spontaneitatii, a naturaletii. Aici sunt toate genurile posibile: pictura abstracta, figurativa, toate cu caracteristica libertatii sI prospetimii. Jongleaza culoarea cu mare naturalete.
Dionis Puscuta recurgere la o deschidere grafica a inceputurilor sale, care frizeaza putin burlescul, dar nici intr-un caz nu ajunge pina la intersectia cu caricatura.
Dragos Burlacu are calitatea de a putea sa preia un obiect, un aspect de mici dimensiuni si sa creeze imagini care rezista foarte bine prin culoare si prin fermitate.
Cristi Gaspar poate sa jongleze foarte degajat cu culori, sa se miste cu mare curaj, fara distonante.
Justinian Scarlatescu duce tehnica graficii spre fotografie, face demonstratii de virtuozitate profesionista. Decupeaza niste detalii cu un efect plastic fantastic.
Teodora Nicodim, fosta mea eleva, jumatate de aici mi-au fost elevi, pare cuminte in realitate dar dovedeste curaj in lucrarile sale, face pictura folosind, doar ca pretext, aspectul serigrafic.
Georgian Mazerschi prezinta curat sI cinstit niste variante grafice. Nu se supune rigorii acestei tehnici Abordeaza tipul de compozitie deschisa, concetrind culoarea mai ales in anumite zone, controlate foarte bine de el. Se simte un vint de libertate care bintuie pe suprafetele sale”.
Ilie Boca:
“Este un limbaj mai nou, sunt incercari de a ne comunica despre arta vizuala intr-o forma tinereasca, vesela, care promite foarte mult. Ii asteptam in expozitii, le dorim succes, cite mai multe lucrari sI viata lunga”.
Dragos Burlacu:
“Fata de generatia parintilor nostri, noi suntem mai ancorati in realitate. Vrem sa primim un raspuns de la public, sa stim daca i-a placut, daca nu i-a placut Pentru parintii nostri singurul criteriu era esteticul, iesisera din militantismul socialist sI s-au refugiat in estetic. Noi lucram cu un program artistic”.
FOTO: river
Pai catalogul e facut de Desteptarea si Letea, cum putea sa iasa? Parca e tras la xerox. Se vede ca e pomana. Decit sa-i duca la Milenium mai bine le scotea un catalog ca lumea. De kko!
Nici nu se putea fara macar un comentariu acid… Crede cineva ca ne-am propus sa scoatem un catalog fitos pe hartie lucioasa si a iesit pe hartie de ziar? Evident, mesajul a fost inteles aiurea. Cine a ajuns la vernisaj a vazut cu siguranta ca e vorba de o expozitie plina de culoare. Ideea catalogului nu e nici macar cea de „catalog”. Se vrea a fi chiar un fel de ziar. Pe hartie de ziar. Da! Lucrarile sunt cele care trebuie sa atraga atentia publicului, si nu catalogul respectiv. Lucrari colorate – catalog alb negru…get it??…Pentru urmatorul proiect poate vom scoate doar un catalog color pe hartie de calitate, daca asta e mai interesant, nu? Si nu mai expunem lucrarile deloc..ce rost ar avea? In fine…pentru public se pare ca doar ce e „nice and shiny” e bun… Cu siguranta cine s-a gandit ca ziarul a fost scos din pomana isi inchipuie ca la Milenium s-au mancat numai icre negre si au curs bauturile fine din belsug, nu? Ca sa compensam, evident!!!!!
Teodora, mi-au placut lucrarile tale, pacat ca n-a fost expusa si aici macar una si da, tocmai pentru mi s-a parut ca in ce ati facut voi culoarea joaca un mare rol catalogul asta nu cred ca va reprezinta. nu trebuia sa fie shiny, trebuia sa fie color. Daca i-l duc bunica-mii n-o sa prinda cit de tare era jocul culorii in expo. 😛 Dar daca zici ca asta era ideea, zi-mi din curiozitate a cui a fost dintre cei sapte? sa nu zici ca a lu’ Scarlateanu 🙂 Cit despre Milenium nu nu mi-am imaginat ca-s icre negre, ca nu lasa inima pe patron 😛 Dar daca n-au fost icre negre si bauturi fine, ce-au fost, spune tu, aveau culoare? 😀 In fine.
Multumesc pentru aprecieri. Ideea e ca daca n-ai inteles tu ca a fost facut intentionat alb-negru, probabil ca nu au inteles nici altii, ceea ce e „nasol”. Si de ce crezi ca a fost a lui Scarlatescu? Pentru ca el avea foto alb-negru? :)) Cat despre Milenium, prefer sa nu mai discut, pentru ca locul nu e relevant in nici un fel. M-ar interesa mai mult sa aud ecouri despre expozitie in sine. Pareri bune, rele, sincere in primul rand!
Teodora, nu vreau sa te contrazic, probabil ca esti cea mai in masura sa judeci. Totusi, ramane un totusi 🙂 Ideea nu e rea: catalog alb -negru vs. expozitie plina de culoare. Chiar deloc – si aici vine acel „totusi” – totusi, este execrabil realizat, indiferent de autor. Este execrabil si scuza-ma ca-mi permit sa cred asta, este un mare, dar MARE deserviciu adus voua, celor care ati expus atat de frumos, vineri.
V-am laudat prietenilor mei. Din pacate, in momentul in care le-am aratat catalogul acela, crede-ma, au fost dezamagiti si nu au crezut in aprecierile mele la adresa voastra. Catalogul este si el, o carte de vizita…
In rest, sincere felicitari. Am luat o gura de aer proaspat prin lucrarile voastre. Mai ales prin ale tale, ale lui Mazerschi si ale lui Burlacu.
Dezamagita putin am fost de lucrarile lui Dionis Puscuta, nu stiu de ce, dar chiar nu am putut sa diger tema propusa de el. De data aceasta pentru ca, in general, chiar imi place cum „le zice” :))
Gata 🙂
@ Teodora
Evident ca glumeam la faza cu Scarlatescu, si da, tocmai, pentru ca le are alb-negru. 😛 In ton cu ideea ta, pe ale lui trebuiau sa le coloreze astia de la Desteptarea. 😀 Una peste alta, eu vreau sa te intreb ceva: tie ca artist iti place acest obiect, catalogul, sau ce-o fi el. te reprezinta? In rest, succese si la cit mai multa indrazneala! Cind ai terminat? Ca in aceata opera de arta care este catalogul nu scrie nimic despre voi.
@ river
Daca e sa o iau ca in orice alt domeniu, „clientul nostru, stapanul nostru”. Parerile voastre vizavi de catalog vor fi luate in considerare pe viitor. Eu am vrut doar sa explic ideea din spatele acestuia, si imi pare rau ca mesajul nu a ajuns la public.
@ stef
Catalogul nu e o opera de arta, departe de noi gandul… :)) Mie imi place, dar din nou, intervine subiectivitatea…Oare macar in arta (si lucrurile conexe), avem dreptul sa facem ce ne place, indiferent de reactia publicului? Eu zic ca da.
Oricum, feedbackul (pozitiv sau negativ, si vad ca e de bine in cea mai mare parte) e ceea ce ne dorim de la aceasta expozitie.
astea suntlucrarile” mele…3 din ele…daca intereseaza pe cineva
cit despre catalog – ce sa zic – altceva; ideea – comuna – hi hi hi adiiicaaaa…am hotarit impreuna
am mai pus ceva poze aici http://mazemic.wordpress.com/sapte/
(3poze cu astia sapte 🙂 )
bravo cristi gaspar ! era sa uit,teodoro ce lucrari faine….tu le-ai facut?
De mult timp nu te-am mai vazut,…….pe unde umbli ca nu mai dai niciun semn de viata.Baiceanu Craita.